la Suceava

Greu mai ajungi departe! Județele se-nșiră unul după altul, cuminți: Ialomița, Buzău, Vrancea, Bacău, Suceava – străbați nu doar o țară, dar și două uniri – una mică și una mare.

… da’ merită osteneala – frumos loc! Un orășel ca oricare altul, ai zice – risipit pe dealuri, înconjurat de drumuri șerpuite; dar ce urme ale trecutului pe-aici.

Păi sîntem în partea ceea de Țară cu biserici bătrîne, cu cetăți năruite, cu locuri despre care-i plin mai bine jumate din manualul de istorie.

Cetatea Sucevei, nu știu cum să vă zic, mai degrabă șade pitită dup-un deal, nu-i cocoțată sus-sus pe culme: „grele-s chetrile astea, măria-ta” – s-au plîns oamenii cînd s-au apucat s-o zidească; „chiar trebuie să le ridicăm tocmai colo-sus?” S-a mîniat vodă oleacă pe puturoși, da’ nici lui nu-i plăcea să urce, așa că cetatea a rămas aici unde-o vede și azi turistul, ba chiar și-a făcut treaba de minune, fiind zdrobită doar de trecerea timpurilor…

Îs, desigur, și alte ruine parcă mai impunătoare în Țara Moldovei, da’ una-i Cetatea de scaun, cum îi zice ei.

În rest, magazine, biserici și o atmosferă frumoasă, care te îmbie: să tot stai, fără grijă, prin Centru: grijile și le-au făcut alții, cu peste un veac în urmă, ca Bucovina asta minunată să stea laolaltă cu Țara, și nu sub steagul spurcăciunii cu două capete. Dar cine-i mai ține minte, azi, pe bunii Flondor și Nistor? Ia, de-i mai vedem pe-o statuie pe lîngă care trecem la repezeală…

După ce te saturi de Suceava – e, aici, peste zi, un trafic de te crezi acasă-n București! – o iei pe coclauri; rar dai de pămînt nelucrat, de căși dărăpănate și de mizerie.

Mai sus de Suceava e Rădăuțiul: o mînă de oraș, nu mai mult, în care mi-e drag să ajung de fiecare dată. Clădirile rămase de dinaintea Unirii „edificate de cătră comuna urbană Rădăuți”, biserica Bogdana, centrul plin de patiserii… nu se face să nu te-oprești un ceas-două!

Cîte nu-s de văzut pe-aici, în capăt de Țară! Toată lumea știe de mănăstirile cele mari: Sucevița (poposești și pe la Marginea, după blide), Moldovița, Voroneț, Putna (fabrica „Marelbo”-i în drum), Humor; dar pe oriunde te-abați, îți iese-n cale cîte-o biserică veche-veche, spălată de ploi și vînturi.

Ești, desigur, turist – tu și încă alți zeci, sute; dar după ce bifezi turlele, picturile, icoanele și istoria bisericilor, te pui cuminte pe-o bancă, în iarbă, și stai. Stai, că e frumos; e tihnă; e nevoia de-a fugi de fugă și de-a te gîndi la lucruri frumoase.

Lung e drumul pîn-la Suceava, da’ mai lung e-apoi spre casă – știa Alecsandri ce zice.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor