Cît de discret a trecut Paștele în Capitală!
Mai anii trecuți obișnuiam să ne plîngem de puzderia de ouă-mpodobite uriașe risipite prin piețe, de iepuroii veseli atîrnați prin intersecții, de organizarea de tîrguri, parade pe Calea Victoriei; anul ăsta – nimic.
Nimic; parcă nici n-a fost Sărbătoare.
Pesemne că cineva s-o fi gîndit că nu face osteneala, fiindcă cu toată puntea dintre Paște și Unu Mai, bucureștenii au fugit care-unde, departe.
Asta e o prostie: sărbătorirea Paștelui nu trebuia trecută cu vederea!
Bucureșteanul e flămînd după evenimente drăguțe și niciodată nu trebuie să ne fie rușine să cheltuim bani pentru organizarea lor!
… nici o ocazie de care ne putem folosi pentru a ieși din casă, pentru a ne regăsi printre concetățeni, pentru a ne bucura că sîntem împreună nu trebuie pierdută.
Jocuri şi baluri şi festivaluri… Paştele este o sărbătoare religioasă, în primul rând. Nu văd de ce primăria ar trebui să pună decoraţiuni. E drept, duamna şi-a dat seama că toţi care au putut să plece din oraş au plecat – care pe la familiile lor (de aici şi gluma aia cu ,,au plecat provincialii acasă”), care pe la munte/mare/prin afara ţării, după buget.
În schimb, uitaţi o întrebare interesantă: de când a venit madam Firea şi a început să facă baluri şi festivaluri fără număr, câţi artişti mari au mai venit în concerte pe bani în Piaţa Constituţiei, să zicem? Sau la Romexpo? Păi vine Bon Jovi la vară, a fost Deep Purple la Romexpo anul trecut şi la vară vine Metallica pe Arena Naţională (deşi pun pariu că vor fi mutaţi în Piaţa Constituţiei, au mai fost cazuri) şi cam atât, că niciun organizator de evenimente nu se riscă să bage câteva milioane de euro ca să aducă nume grele ale muzicii aici, câtă vreme poporul s-a obişnuit să se ducă la evenimentele moka ale primăriei. Tot ce nu încape pe Arenele Romane sau în Sala Palatului se duce la Budapesta, Sofia sau… Cluj.
“Numele mari” vin ca parte a unor turnee globale și doar după studii de piață. Publicul de la Bon Jovi nu pune botu’ la evenimentele gratis organizate de primărie, de asemenea publicul uzual al unor astfel de evenimente nu se duce în principiu la concerte cu “nume mari”. Trebuie totuși menționat că trupele care fac turnee globale nu sunt prea multe de fapt iar cântăreții cu o oarece notorietate se limitează în general la un număr mic de orașe. Bucureștiul, din orice punct de vedere, este totuși periferic dpdv al culturii occidentale.