Cît mai multă informaţie

… deci care-i treaba cu presa, de ce mă tot oftic cînd dau de dude, de ce sar în sus cînd nu găsesc informaţie şi conţinut în articole?

Păi, de ce mai scrii? Cînd vrei să umpli un ziar, greul este cu ce eşti nevoit să laşi pe dinafară, pentru că sînt atît de multe ştiri, atît de multe fapte şi informaţii, încît parcă ai vrea să le scrii pe toate.

Ei, aşa ar trebui să fie – dar ştiţi şi voi că nu e aşa. Primeşti comunicate de presă, citezi fluxurile agenţiilor – şi gata! ai un articol; dacă trebuie să-l lungeşti – e simplu. Dacă e despre un incendiu, în loc să scrii ‘2 maşini de pompieri’, o să scrii aşa: ‘nu mai puţin de 2 autospeciale de intervenţie ale brigăzii de pompieri’ – şi gata: te-ai lungit!

Dar să văd şi eu pe cineva care lungeşte articolul, băgînd mai multă informaţie. Să zică unde s-a petrecut incendiul, pe ce stradă – şi unde e strada aia. Toate ziarele şi – în general – toţi furnizorii de ştiri au fluxuri şi aplicaţii de mobil, aşa că noutăţile ajung la noi imediat.

Afli că este un incendiu în Colentina – dar unde? Poate te afli chiar acum prin apropiere şi vrei să pleci cît mai repede, poate vrei să te duci să faci poze ca prostul, poate îţi dai seama că un prieten stă pe aceeaşi stradă şi-l suni să vină acasă de urgenţă – dar ştirea nu spune nimic mai mult, prieteni: doar că e un incendiu în Colentina.

În secolul 21 trebuie să dai toată informaţia.

Parcurg în fiecare zi toate ştirile locale. În multe rînduri am rîs de prostiile publicate în secţiunile de Bucureşti ale Adevărului, sau ale Realităţii – dar recunosc acum şi că doar cine nu munceşte nu greşeşte; şi Adevărul chiar încearcă să aibă o secţiune locală decentă.

Nu cred că redactorii care se ocupă de local chiar se pricep la Bucureşti – dar încearcă să-şi facă treaba, şi nu-i nici măcar o treabă frumoasă. Aş vrea să fie mai documentaţi, să cunoască oraşul mai bine; dar atît se poate. Şi-apoi, nu gafele sînt problema presei – ci tocmai lipsa informaţiei complete; însă asta trebuie să se schimbe de sus în jos, odată cu politica editorială.

——————————————-

O să-nchei cu o ştire simpatică de pe Realitatea, despre moartea limbii mexicane Ayapaneco – care cică mai e vorbită doar de doi oameni:

… româna e vorbită, din păcate, de mai mulţi oameni decît o ştie.