Se face un an de cînd magazinele Mic.ro s-au lansat în Bucureşti. Azi avem 250 de magazine fixe şi 30 mobile (lista lor e aici) – şi expansiunea continuă.
Am scris mult despre Mic.ro anul ăsta, şi nu am ce să mai spun nou. Este o reţea în creştere, care deocamdată e preocupată să găsească spaţii comerciale – multe chiar fără vad, care e nevoită să angajeze şi să dea afară oameni pe bandă rulantă, care încearcă să formeze vînzători, care are probleme cu distribuţia şi aprovizionarea.
Eforturile
Mic.ro a făcut ceva nou, ceva care nu s-a mai făcut; în acest moment sînt 450 de magazine în România – ceea ce presupune niscai eforturi, cheltuieli şi mişcare de personal.
Dar expansiunea e însoţită de mişmaşurile inerente: cei care se ocupă de achiziţii, de logistică, de distribuţie, de zone, au deja afacerile lor; chiar dacă nu se folosesc de resursele companiei, îi fac concurenţă neloială.
E normal ca lucrurile să nu meargă grozav într-o companie nouă, aflată în extindere agresivă! Uitaţi-vă, de curiozitate, peste cele 500 de comentarii de aici; oamenii se plîng că sînt trataţi prost, că sînt inegalităţi, că sînt exploataţi.
Eu îi cred – pe unii. Pe alţii nu…
Oamenii
Vînzătorii de la Mic.ro n-au nimic din vînzătorii ăia de cartier care-ţi cunosc familia şi preferinţele la bere şi ţigări, care îţi pun deoparte pîine proaspătă, care te trag discret de mînecă cînd ceri parizer şi e vechi.
Ce vreau să spun – experienţa clientului, la Mic.ro, nu e strălucită.
M-am uitat la toţi vînzătorii de la Mic.ro pe care i-am văzut. Politeţea nu e ceva impus de patron – trebuie s-o ai în sînge cînd lucrezi în vînzări. Vînzătorii de la Mic.ro sînt la fel de nesimţiţi ca restul vînzătorilor nesimţiţi de la buticurile clasice; nu dau bon, îşi păstrează mărunţişul, te ignoră; mulţi sînt la primul contact cu meseria de vînzător, şi mai ales la primul contact cu mediul corporatist. Şi nu fac decît să se vaite că e greu – dar să fii vînzător nu e uşor; asta-i viaţa!
Marfa
Cică Mic.ro e scump. De fapt, treaba cu Mic.ro nu e că vinde scump, ci că vinde lucruri scumpe… În plus, necazul e marfa – anume, lipsa ei. Vara n-are îngheţată, în ziua de meci n-are bere, pîine proaspătă nu găseşti niciodată.
Concurenţa
Pîină acum n-am văzut nici un butic care să se închidă pentru că Mic.ro i-a furat clienţii. Am văzut buticuri care au închis şi au închiriat spaţiul la Mic.ro – dar asta e altceva.
Aveţi un butic şi vă e frică c-o să vă ia Mic.ro clienţii? Vă dau cîteva sfaturi:
- fiţi politicoşi şi ţineţi minte preferinţele clienţilor
- să vindeţi sortimentul complet de ţigări
- să aveţi mereu bere la pet, la sticlă, la cutie, sucuri la 2 litri, şi 5-6 feluri de apă minerală
- să aveţi pîine proaspătă
- să nu ţineţi fructe şi legume stricate
- să vindeţi la suta de grame alune, seminţe, napolitane, bombonele, cafea
- să vindeţi mezeluri proaspete
- să aduceţi dulciuri de la micii producători – aceia care nu pot intra pe reţelele de supermaketuri. Sînt destui care fac ciocolată de casă, diferite rulade, checuri şi alte chestii, care se vînd de nu se poate!
- să vindeţi la bucată: ţigări, pamperşi, tampoane…
- să vindeţi pe caiet, să vă puneţi POS, să acceptaţi bonuri
hasta vara era un vanzator la mic.ro-ul de la mine care ma saluta in fiece dimineata. inainte de ora 7, cand tocmai deschidea magazinul pesemne. imi ziceam: uite asa trebuie sa se comporte vanzatorul de proximitate!
Pentru mine MIC.RO este magazinul din cartierul altora, intrucat am foarte multa munca de teren in tot orasul prefer “microurile” in defavoarea buticurilor . In schimb la mine in cartier situatia sta cu totul si cu totul invers, ma cunoaste vanzatorul, stiu sigur ca aduce cateva produse special pt mine si ma trage de maneca atunci cand este cazul 🙂
Un mare plus pentru micro il reprezinta copiatoarele, le sunt client fidel in schimb nu au pixuri…
@HM ce stii despre restaurantul domnisoarei Patriciu?
ştiu că e scuuump, în rest….
Nu stiu pe la ce mic.ro-uri ai umblat, dar cel de langa blocul meu tot timpul a fost ok, au super paine, produse ok, desi cam scumpicele, iar la capitolul comportament, au fost ireprosabili, tot timpul cu buna ziua/buna seara/o zi buna etc. Nu am intalnit vreun micro gen buticuri nesimtite de cartier.
Am umblat. Fiindcă ştiu sortimentul magazinelor, ştiu ce găsesc şi ce nu cînd sînt în alte cartiere; îi prefer, cînd am de ales.
Iar la Mic.ro ul meu sînt client de aproape un an. Sînt politicoşi, dar să zicem că nu se pot abţine niciodată de la 10 bani…
Vezi mai bine carenţele la comportament la magazinele deschise în ultimele cîteva luni.
Eu de azi nu mai calc in niciun micro. Nici pina acum nu ii consideram straluciti, buna ziua stiu sa dea, rest nu totdeauna si multi nici nu stiu ce au in magazin sau dureaza 10 minute pina bate in casa pretul unei piini. Dar treceam cu vederea, pe principiul ca toti trebuie sa inceapa de undeva. Dar azi am trimis baiatul sa cumpere niste lapte, s-a intors cu ceva lapte “special” la 10,50 RON litrul. Ma duc la magazin si o rog pe fata sa imi schimbe produsul, ca uite s-a facut o greseala. Ca nu si nu, ca ea nu e obligata. Cind intreb cine e seful, zice ca ea e.
Intr-adevar, nu era obligata sa imi schimbe produsul. cel putin nu conform legii, dar asa, tot ce a obtinut, a fost un profit de sub 10 lei, dar a pierdut cu mii mai mult pentru felul cum s-a comportat. Daca si eu mi-as trata clientii asa, miine as ajunge la sapa de lemn.
Degeaba e magazinul curatel si sexy, cit timp factorul uman e execrabil.