Dup-amiaza sîmbetei Paştelui e tare liniştită – şi mult îmi mai place! Tot oraşul stă cuminte, e curat – pe cît se poate – şi aşteptă Învierea.
În Dealul Mitropoliei reporterii îşi citesc introducerile pentru ştirile de la ora 7, cerşetorii nu au ieşit încă, şi din cînd cîte un popă iese la geam, mulţumit că toate pregătirile pentru diseară merg bine.
De la an la an, nu se schimbă mare lucru. Nici în bine – nici în rău. Uite, statuia amărîtului Şerban-Vodă Cantacuzino nu e gata nici acum, după – cît – trei ani? E împrejmuită cu un soi de ţol murdar, şi te-ntrebi ce-i mai pregăteşte sculptorul, oare… o pereche de chiloţi în vine, ca să semene Vodă şi mai mult cu un popîndău pe veceu? Habar n-am…
Nici în cartier nu se petrece nimic nou – paştele lui Vanghelie se ţine ca întotdeauna-n Sebastian, la Sfînta Treime; nu lipsesc scena, luminile, scaunele, bulevardul blocat:
Ei – cam asta e. Ce să vă mai zic? Nimic nou sub soare.
Iepuraş fericit!
Dar prin faţa statuii Leul n-ai trecut? Să vezi ce-a crescut la intrarea Palatului Cotroceni? Chiciul e la ordinea zilei în minunata noastră patrie, Republica Absurdă România.
ce-i acolo?
nu că m-ar mai putea mira ceva.
Uite astea: http://constantingheorghe.blogspot.com/2011/04/chiciul-nostru-cel-de-toate-zilele.html
Parcă există, în jurul monumentelor istorice(bine, la noi e mai mult isterie pe tema asta, şi ciubuc!), o zonă liberă de chici. Îi zice de protecţie. Zonă în care băieţii au proptit ce vezi în poza aia. Minus cele ascunse vederii de tufişuri. Pe cine înjurăm: pe Poteraş, sau pe Vanghelilon? Că nu ştiu în ce sector e pajiştea aia…
Mda, scrisesem aseară (da’ văz că n-a “intrat”, o fi de la cuchiuri, de la ai-pi – cine știe?):
” Cum ce-i acolo?
Păi sindromu’ Cotroceni…
nu chiar matale puseși poză?”
Azi văz că-i mai groasă… 🙂
Și ca să nu zic prea multe în zi de sărbătoare zic atît:
“la lala laaaalalalalaaaa… da’ ce vă mirați?… ” [pînă la sec. 20, de aici: http://www.youtube.com/watch?v=2ySuvLlbaL4 … deși se poate urmări și mai departe ;)… unele chestii-s actuale]
zic să-i mulţumim lui Poteraş-Băiat-Bun, că la idei d-astea e foarte priceput.
Să-i mulţumim, deci! Şi să ne minunăm: văd că-l încearcă o profundă durere în cur de faptul că e cercetat de DNA, şi chiar trimis în judecată. Caruselul afacerilor se învârte nestingherit.