(articol actualizat)
Ce să zici, cu multe urîțenii ne-am procopsit în anii ’90. Clădiri greoaie, nefuncționale, cu accese neprietenoase, din materiale desuete și – mai ales – făcute nu mai trainic decît înainte de anii ăștia. Ia să alegem vreo 20, să le și vedem!
Te doare mintea, bunăoară, de clădirea hotelului „Helveția” de la Aviatorilor – un mausoleu!
Da’ lasă că nici cea din vecinătate – unde funcționa o bancă „franco-română” n-a fost mai pricopsită. În plus, de-abia construită a-nceput să decadă.
Ușcheala asta, a volumelor, a stîlpilor aiurea, a teraselor și-a balcoanelor e o marcă. Ne uităm, după ce terminăm de zgîit la bîzdîgania asta de pe strada Dreaptă, la alta de pe Mihai Eminescu, la două clădiri de pe Matei Voiebod și la o samă de clădiri din Cotroceni:
C. E. C. a deschis multe sucursale-n clădiri dintr-astea noi, deși nu se aflau nici în locuri accesibile, nici în locuri unde era nevoie. Și-n blocul ăsta hidos din „parcelarea inginerilor”:
Ideea pare a fi că atuncea cînd clădirea nu suferă de urîțenie cruntă, banalitatea și felu-n care a îmbătrînit ei doare. Pe Oțetari, Mătăsari și pe Dorobați:
O struțocămilă „de referință” e dihania asta de pe Vasile Lascăr!
… precum și asta de pe fostul „Republicii” colț cu Iancu Cavaler de Flondor.
Trecem în revistă și o seamă de clădiri cu funcțiune de birouri apărute mai încoa’ – cînd anii 2000 dădeau să se-apropie. Materialele par mai moderne, însă nu te miră cînd placările au hibe și balustradele ruginesc. Pe rînd, le găsim în Cotroceni, pe Vasile Conta și pe Batiștei.
Blocurile de locuit putem zice – cu îngăduință – că nu erau decît unele care-ar fi putut fi construite-n vremea comunismului „dacă ar fi fost mai bine”… Exemplele de mai jos – Zambaccian, Primăverii, Ernest Broșteanu, Mihai Eminescu și Xenopol:
… nici nu te superi cînd vezi cîte din clădirile acelor ani n-au mai apucat să fie gata: au rămas schelete. Într-un stadiu mai avansat de… neterminare găsim bloculețele astea de pe Pompiliu Eliade și Argentina:
Am vrut sa comentez aici dar am plasat comentariul in articolul dedicat mizeriei aleia din Pompiliu Eliade …
Ai dreptate!
Dar atentie:
“Ce să zici, cu multe urîțenii ne-am procopsit în anii ’90. Clădiri greoaie, nefuncționale, cu accese neprietenoase, din materiale desuete”
Nu-i de loc totuna CAND in anii ’90!
Pentru 97-99, de acord, este pe deplin inacceptabil.
Dar mai devreme?
Imediat dupa Revolutie???
Am in vedere exemplul tau “unde funcționa o bancă franco-română”, chiar azi am trecut pe linga cladire!
In 1993-96 eram la o mica firma de calculatoare, ce lucra cu ACASTA banca. Deci fusese ridicata inainte de 1993, mi se pare acceptabila pt ACEA perioada!
Foarte corect! Imediat după Revoluție s-a construit mai degrabă „cum ar fi putut și trebuit“ să se facă în ultimii ani ai comunismului.
După 1994 începe să se schimbe calimera.
Asa este!
Dupa Revolutie, aveam Libertatea, dar nu s-au schimbat brusc tehnologiile, si existau inca institutiile de reglementare si control.
Iar “s-a construit mai degrabă cum ar fi putut și trebuit să se facă în ultimii ani ai comunismulu” am vazut al mine la Vitan: dupa Decembrie 1989, santierul s-a oprit, a luat o pauza mare, in care noi am ramas cu blocurile neterminate si cu noroaie in loc de strada.
Abia dupa doi ani s-a reluat activitatea de constructii NORMALA de pe timpul socialismului.
Schimbarea kalimerei a insamna si rau, si bine.
Rau ca unii au intesa ca nu mai trebuie sa respecte reglementarile, sa obtina avize!
Va amintiti de angroul lui Puzdrea???
In plus, oamneii cei mai buni au incpeut sa plece la lcuru in strainatate.
Imi amintesc ce mirat eram prin 200a, cand un fost coleg de servici, intalnit in metrou, imi spunea ca neavasta-sa este in domeniul Constructiilor, si au mari probleme cu forta de munca.
Incepuse sa sa constuiasca MULT, dar oamenii calificati plecasera, asa ca angajau pe oricine …