de pe Litoral

Revenii, după mulți ani deja, pe Litoral: ce-o mai fi pe-aici? Chiar așa nasol, chiar așa hoție, chiar așa murdărie?

Ce-i sigur e că-i lume, lume multă; lume de-a noastră, cum o știm; lume pentru care vacanța-nsemnează, înainte de toate, distracție.

Nu, nu-i pentru omul venit la „odihnă și relaxare” – nicidecum, da’ face să te superi? Așa a fost mereu: omu’ nostru, în vacanță, trebuie să simtă că face lucruri.

Și-ntr-adevăr, are ce face aici, pe Litoral: și-am văzut pe unii care chiar făceau și plajă, și baie!

Pentru cel care-a prins Litoralul de odinioară – ăla cu hoteluri… și atît, impactul e uriaș: în multe locuri, dacă n-ar mirosi de undeva marea, ar putea spune că e-n Bragadiru ori în Popești-Leordeni: blocuri… bloculețe… vilișoare… uneori chiar și străzi și trotuare!

Și totuși, ceva-l face să lase cîrcoteala de-o parte: cum am zis, miroase a mare, miroase a nisip, iar Soarele arde ca nicăieri altundeva.

… și-i bine!

E iureș, e zarvă mare, e lume multă laolaltă; cu toate astea, lucrurile-s ținute cumva-n frîu: în multe locuri curățenia și ordinea e rezonabilă, în multe locuri se mănîncă foarte bine și – ceea ce e cu adevărat de mare laudă – în ceea ce privește industria turistică nouă, particulară, atitudinea e bună. Se servește bine, se muncește mult, se primește clientul cu un zîmbet – și asta se simte.

N-a spus nimeni că-i ieftin pe Litoral, da’ las-că nici turistul nu vine aici cu teșchereaua goală; ba chiar taman pe ăl de și-a adus de-acasă șnițele pentru trei zile îl vezi că se-aruncă la gogoșile și la clătitele cele mai scumpe. Și pe toate gogoșile și clătitele astea curg tone de „fineti” – nu știu cîtă cremă de ciocolată s-o vinde pe Litoralul nostru, da’ am impresia că vapoarele alea mari ce trag în port cu cremă-s pline.

Lipsesc și de-aici lucrurile autohtone, cele care te-ar putea îmbia să guști ceva din specificul zonei dobrogene; dacă-i românesc, restaurantul vinde fripturi, coaste și mici; altminterea se mănîncă grecește, turcește, italienește: adică gyros, kebap și pizza. Toate astea, deloc rele; chiar dădui peste niște burgeri excepționali, la „Barrels” din Mamaia. Ici-colo, pitulat în josul meniului vreunui chioșc, mai dibui cîte-o plăcintă mai de-a locului – strașnică plăcintă!

Una peste alta, îs de toate pentru toți; și loc pentru toată lumea.

Ce să mai zici? Marea noastră e… a noastră; și asta o face atît de… ăăă… a noastră.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor