Din zbor – Limba română (XXV)

scris de C. D. Mocanu

„Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub  măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” (Fănuş Neagu)

Am ascultat la radio, fără să vreau, doar pentru că mi-a fost lene să schimb postul, darea de seamă pe care doamna prim–ministru Viorica Dăncilă a slobozit-o în cele patru zări la încheierea misiunii pe care România, prin guvernul său, a avut-o timp de șase luni la conducerea Consiliului Uniunii Europene.

Activitatea dumisale nu mă interesează. În puținul timp cât am urmărit-o, mai ales după apariția de nimeni așteptată în fruntea guvernului, m-am prins că cineva i-a pus pe cap o pălărie prea mare. Îi cade pe ochi și îi stinge „lumina” aia care ar trebui să vină din educație, din instruire, din patriotism și din demnitate, însușirea pe care, dacă o ai, nimeni și nimic nu ți-o poate lua.

Nu știu cum se face, dar când mă gândesc la prim–politicianul de la Palatul Victoria văd fără greșeală cu ochii minții „ … o frunză / Ce pluteşte pe un lac. / Vine vântul şi-o suceşte / Şi-o suceşte după plac!”  Apoi „se sparie gândul”. Nu am așteptări, deci nici dezamăgiri. 

Ceva mi-a atras totuși atenția. Mult criticata vorbitoare de limbă română după ureche și-a început astfel raportarea:

„Bună ziua, tuturor! Vom face astăzi bilanțul primei preșidenții române a Consiliului Uniunii Europene, împreună cu domnul ministru George Ciamba.”

Am lăsat baltă toate interesele de moment și am ciulit urechile. Ce mi-a fost dat să aud?

[…] „În cele șase luni de mandat, am dovedit eficiență, promptitudine și profesionalism, având în vedere că preșidenția României la Consiliul UE s-a derulat într-un context complex… ”

Și a ținut-o tot așa timp de 13 minute și 15 secunde utilizând de 22 de ori diverse forme ale substantivului feminin „preșidenție”. Nici măcar o dată forma corectă a acestuia: președinție.

Atât i-a luat doamnei profesoare Dăncilă pentru a le sufla „Trofeul Preșdenția” celor doi campioni de dinainte: chiriașul de la Cotroceni, guvernatorul României, domnul Klaus Werner Johanis și gureșa sa purtătoare de vorbe, doamna Mădălina Dobrovolschi (Pușcalău).

Cei doi demnitari (KWJ și VVD) aflați vremelnic în fruntea țării, amândoi profesori, au avut suficient timp până acum să afle că substantivul comun feminin „președinție”, cu toate formele lui, își are originea în substantivul masculin „președinte” de la care păstrează rădăcina „președin…”. N-au făcut-o! Îndărătnicia cu care perseverează în greșeală demonstrează că nu o vor face niciodată. De unde nu-i… !

Dacă drăcușorul curiozității îmi dădea pace, trebuia să las baltă chestiunea și pe protagonista ei în plata Domnului. Mai mult pentru a fi sigur că nu greșesc, am căutat înregistrarea audio–video a evenimentului și am găsit-o chiar pe site-ul oficial al Președinției Române a Consiliului Uniunii Europene.

Încă o jumătate de oră, cu răbdarea greu încercată, am urmărit expunerea doamnei prim–ministru Viorica Dăncilă și a domnului ministru delegat pentru afaceri europene George Ciamba. Iată ce am constatat:

• În spatele celor doi, pe un panou frumos, scrie mare „PREȘEDINȚIA ROMÂNIEI” nu „PREȘIDENȚIA”.  Doamna profesoară Dăncilă l-o fi văzut?
• Niciunul dintre cei doi nu a prezentat liber realizările României. Amândoi au citit texte bine aduse din condei, redactate corect gramatical de consilierii specializați și postate ca atare împreună cu înregistrarea audio–video.
• Spre lauda sa, domnul ministru Ciamba a citit românește substantivul „președinție”.  În schimb, doamna prim-ministru  Dăncilă l-a chinuit fără să clipească trecându-l repetat, în diverse proporții, de 22 de ori, prin formele „preșidenții, preșidenția, preșidenție, preșidenției”. Doamne iartă-mă! Nici să citească nu e în stare?

***

Împins de nevoia sporirii veniturilor familiei mele care se îmbogățise cu un tânăr membru, am acceptat propunerea de a preda fizica la două licee industriale bucureștene. Aveam ore după-amiaza și seara, în afara programului normal de lucru de la I.R.E. București, acolo unde îmi făceam ucenicia ca inginer stagiar. Gâștigul modest nu răsplătea efortul, dar în lipsă de altceva era bun și acela.

Una dintre cele două școli (nomina odiosa) se afla la intersecșia șoselei Viilor cu calea Șerban Vodă. Cei pe care aveam datoria să-i învăț câte ceva nu cunoșteau sau nu stăpâneau elementele de bază (și nu doar ale fizicii) pe care să poți clădi în continuare.

A venit vremea primului extemporal. Plimbându-mă printre bănci și privind curios foile pe care elevii lăsau urmele științei (sau neștiinței) de carte am observat că unul dintre puști își scrisese (cam stângaci) numele și prenumele numai cu litere mici. Nici vorbă de majuscule la începutul acestora.

N-am reacționat. În cancelarie, după cuvenita verificare a corpului delict, le-am povestit celor de față întâmplarea prezentându-le și dovada.

– Știm! Toți profesorii clasei au trecut prin asta. Eforturile lor pentru a-l aduce pe calea respectării unei reguli elementare de ortografie au fost în zadar. Are convingerea că nu greșește cu nimic. Lăsați-l în pace!

Așa mi-a răspuns o doamnă care avea experiență bogată în învățământ. Și i-am urmat sfatul.

***

Mi-am amintit ciudata pățanie de la începutul anilor ’80 și am constatat că, la alt nivel, istoria se repetă întocmai. Doar calibrul protagoniștilor a evoluat. Locul unui elev submediocru a fost luat de o profesoară și prim-ministru pe deasupra. În rest aceeași stăruință vinovată în folosirea după ureche a limbii române. Lăsați-o în pace!

Post Scriptum

Vineri, 12 iulie 2019, Ateneul Român a găzduit un concert extraordinar organizat cu ocazia încheierii mandatului României la Președinția Consiliului Uniunii Europene. În cadrul festivității, doamna Dăncilă a simțit nevoia să se mai laude o dată și a tras tare cu „preșidenția”!!!!