Da, da, e frumos la Cornu.
Și-i – vorba aia – la doi pași: odată ce-ai scăpat de București, mai faci un ceas, fără să te chinui stînd în cine știe ce coloane pe Valea Prahovei.
Ai putea zice, fără să greșești prea tare, chiar că ești într-o suburbie a Cîmpinei: pe plaiuri îmbietoare, curate, liniștite și pline de fel de fel de frumuseți.
Localitate dichisită și socotită încă „de pe vremuri” un loc nemaipomenit să te retragi peste weekend, nu-i de mirare că a devenit căutată și că-ți sar în cale căsoaie mari, retrase-ntre pomi umbroși, cu zeci de metri de gard sănătos la stradă…
Zău că mi-a plăcut; mai ales că am stat la „Bali Spa” – unde, atunci cînd te plictisești de bălăcit, îți muți fundul să-ți faci un masaj; și cînd te plictisești de masaj n-ai decît să te-așezi pe-un șezlong la soare; și cînd te plictisești de stat la soare, n-ai decît să te muți în livadă, la umbra unor vișini uriași; și cînd te trezești din picotit, n-ai decît să te sui pe-o biclă și să pleci haihui; și cînd te plictisești de hălăduială, n-ai decît să te-ntorci și să te-așezi iar la umbră, da’ de data asta la masă și să-i iei meniul restaurantului la frunzărit; și dup-aceea n-ai decît s-o iei de la capăt: bălăceală, masaj, tîndăleală… huzur!
Te-ntorci acasă mai ușor și mai vesel: tare-i bine aici.
Păi da, chiar mi-a plăcut pe la Cornu.
comentarii