Ieeei, frumos loc! Frumos de tot.
Din Balotești te lași într-o parte, peste lacul Săftica, și mai mergi olecuță – nu poți zice că-i la capătul lumii, da’ cam e nevoie să te duci aici cu mașina ta; fiindcă autobuzul preorășenesc care trece cînd-cum prin cătun te lasă cam depărtișor.
E-n pădure – o lizieră tînără, curată, cu alei mari – și are de toate. Loc de joacă, biciclete, cai și căluți, ba chiar și cîteva animale-n cușcă, cam cîte țineau și Cămătarii.
Și mai are o droaie de trasee prin copaci: frînghii peste tot; într-o zi bună ți se pare că-s mai mulți copchii pe deasupra ta decît printre picioare.
Cu toate astea, nu-i un loc obositor; ba chiar are destule cotloane liniștite.
Și, bunînțeles, restaurant; mese; foișoare; tot ce-ți trebuie ca să stai aicea o zi-ntreagă… ba chiar și peste noapte.
Nu poți zice că-i scump; dar, cum am zis, nu-i chiar pentru toată lumea.
Și mai zic o dată: frumos loc.
Sunt autobuzele lu’ Pandele de merg de la Platforma Pipera pân’ la Spitalul Baloteşti, dar doar Dumnezeu cred că ştie când vin, de principiu când au chef şoferii.
După ce se hodinesc de ajuns la cap la pădurice, pleacă.