scris de Mini-Economicus
Pe langa sprinturile de sanatate, fugarit de un octogenar cu o sabie de patrimoniu am sa va povestesc doua „dume tari” ce ar face de rusine orice om, ce se pretinde creativ/ingenios…
Se face astfel ca, intr-un bloc amarat din Baicului confort unsprezece spre duzina, am pus mana de la mana si am luat pe datorie (vorba studentilor) o garsoniera, in fapt o camera sinistra cu baia pe sala si bucataria in debara, asa cum era moda atunci!
Renovaram noi ce renovaram la ea cat sa ia ochii „peizanilor” care tineau mortis sa isi mute copchii la capitala, dar realizaram tarziu si dureros ca cosmelia (cacofonie intentionata) n-are gaze din simplul motiv ca nici n-avea cum dreak’ sa aiba, cand blocul nu era racordat, iar conducta principala trecea prin… Drumul Taberei!?
Dupa un brain-storming serios „legis-artis” apare Evrika dar nu in cada precum la Arhimede ci in debara/bucatarie, unde o butelie bine zidita si cu o teava de gaze la o plita, dezvaluia fara tagada ca respectiva garsoniera era racordata la gaze…!
Bineinteles ca, musteriul musca momeala o cumpara si peste circa o luna cheama Romgazul cu o falca in cer si una in pamant, cum ca de ce i-s-au taiat gazele, ca el a platit factura!?
Acu’ sa ma ierte Cel de Sus, nu stiu unde si ce factura a platit omul, da pot sa jur ca butelia zidita se terminase, iar Romgazul era cat p’aci sa cheme balamucul ca doar blocul n-a mirosit gaze in viata lui!!
Asta fuse si se duse buhul de stiau si copiii agentilor, cred ca se si preda la academia de studii economice…
Daca tot am vazut zilele trecute un frumos articol despre strada Drobeta, hai sa va mai zic una mai tare, ce pare desprinsa din filme… dar nu este!
Trebuia sa vindem o garsoniera fix in acel bloc dar la etajul 4; liftul nu mergea pe motiv de neplata a facturilor de reparatii, cum naiba sa urci clientul patru etaje pe o scara ingusta si spiralata, fugeau toti, in ciuda pozitiei casei si a pretului!
Dupa alta „busculare” a creierelor la o bere, decid ajentii ca ar fi bine sa adune toti vizitatorii (sa faca cat mai multe vizionari in aceiasi zi) – vorbim astfel cu un amic ce lucra la Ascensorul sa dea drumul la lift pe sestache, taman in ziua aia!! Pentru suma corecta se face treaba, noroc chior, se si vinde garsoniera dupa care incepe circul cu Ascensorul…
Departe de interesul nostru, ne-am cinstit bine si uite asa s-a mai dus buhul, la inca o pozna pe post de studiu de caz…
Aviz amatorilor…
“Probleme imobiliare” sunt peste tot prin lume. Pe de o parte calitatea fondului imobiliar existent e aproape tot timpul deplorabilă, asta în principal din îmbătrânirea construcțiilor și din uzura fizică și morală a finisajelor. Dar, pe de altă parte, standardele de construcție se schimbă în timp – s-ar spune că se îmbunătățesc, crește confortul, dar asta se întâmplă în linie cu creșterea pretențiilor. Treaba agentului imobiliar este cel mai adesea ingrată fiindcă vinde un produs prin definiție suboptim către cumpărători orientați pe maximizarea beneficiilor, dar constrânși de buget. La locuințe noi e un pic mai bine fiindcă dispare aspectul de negociere, treaba agentului fiind doar de a găsi clienți dispuși să plătească prețul de listă.
Dar legat de comisioanele derizorii din acei ani (scena cu sticla de cola e antologică), foarte puțini oameni au făcut cu adevărat bani buni din genul acesta de mici afaceri în anii ’90. Cei mai mulți au pierdut bani, fie că au vândut produse în piață în Turcia, Polonia sau Iugoslavia sau din adus câte o mașină (foarte) veche din Occident.
Faza cu butelia e încă de actualitate: https://www.google.com/amp/s/m.stirileprotv.ro/lbin/amp/index.php%3farticle_id=3778306
Faza cu butelia, dar si cea cu apa potabila, sunt inca de actualitate si acum, in 20-23!
https://www.digi24.ro/stiri/escrocherie-imobiliara-langa-bucuresti-gaz-de-la-butelii-ingropate-si-apa-de-la-rezervorul-din-pod-cum-a-iesit-totul-la-iveala-2252889