Dispar, una după alta, patiseriile cunoscute ale Capitalei; li-i luat locul de francize, de lanțuri.
Odată cu ele dispar rețete, dispar tradiții, dispar oameni care știu patiserie. În ultimul deceniu am văzut cum, de la un an la altul, am pierdut cîte un pic din bunătatea patiserie bucureștene.
… am ajuns să numărăm pe dește locurile unde se mai fac merdenele adevărate. Și dacă vă-nchipuiți că la restul produselor ședem mai bine, vă-nșelați.
Găsiți un amărît de ștrudel cu măr bun… „ca pe vremuri” – ori unul cu brînză dulce care să semene cu altul!
Sînt locuri unde singura diferență între merdenea și pateul cu brînză e… forma: au ajuns să aibă același foietaj… și aceeași umplutură!
Că nu se mai face umplutură cu carne, știam! – dar la umplutura cu ciuperci stăm chiar mai trist, deseori fiind de nemîncat.
Unii vînd covrigul polonez de-a dreptul uscat, doar ungîndu-l cu niște zeamă…
Brînzoaica nu mai are brînză decît pe deasupra.
Nu mai contează unde trebuie aluat sau unde trebuie foi; nu mai contează unde brînza trebuie să fie sărată și iute sau unde trebuie să fie doar sărată; nu mai contează unde se pun stafide și unde nu; nu mai contează unde se pune zahăr vanilat sau unde se pune zahăr pudră; ce ți-e gogoașa, ce ți-e scoverga; nu mai contează nimica!
Și totuși, oamenii cumpără, piața merge, la francize-i coadă.
comentarii