Continuăm turul de orizont al alimentației publice bucureștene; am aruncat o privire asupra restaurantelor, am băgat de seamă cum a evoluat nișa de „street food”, am vorbit despre ce mai e nou la patiserii, am văzut cum stăm cu pizza și ne-am străduit să găsim vreo gogoașă mai de Doamne-ajută.
Înainte de orice, să ne punem de acord că nu prea ne mai pricepem la prăjituri, uitînd rețetarul și pierzîndu-ne amintirile; și ca urmare sortimentul e sărăcit și-n voia sorții: nici o violetă n-are același gust, nici o amandină n-are acceași aromă ori cantitate de sirop, nici o mascotă nu-i umplută cu aceeași lucru, nici un ecler n-are aceeași cremă, nicăieri nu se mai face un cremșnit așa cum trebuie. Ți se taie cheful de-a dreptul cînd intri undeva și vezi felurite culori și nuanțe nefirești de glazuri – rozalii, movulii, portocalii – ce te duc cu gîndul la ciupercile nebune de prin pădure.
Nu trebuie nicidecum să credem că prăjitura și mini-prăjitura sînt același lucru, diferențiate numai de mărime. Întotdeauna prăjitura mare va fi mai bună decît cea mititică, căci doar ea are echilibrul știut și alternanța potrivită blat-cremă-glazură.
… din toate cofetăriile cunoscute, de la an la an mai scot cîte una-două din lista aceea scurtă de preferințe.
Nu pot să nu amendez, cu tristețe, bîlbele ocazionale ale cofetăriilor Liliana, Nicola, Anomis și MarVio: deși rămîn bune și rezonabile mai ales la prețul produselor (le-am ordonat oarecum de la cea mai ieftină spre cea mai scumpă), prăjiturile obișnuite – cele la care-i ușor să poți face comparații – se pot nimeri mediocre: mult prea dulci, mult prea aromate într-un mod artificial. Se mai întîmplă să nu găsești diferențe între prăjiturile lor și cele făcute-n cofetăriile de periferie sau în laboratoarele industriale care aprovizionează raioanele marilor magazine.
Țin în continuare în categoria cofetăriilor bune pe surprinzătoarea Nicoleta, urmată de Piticot, Minimal, Constance, Claus și Casandra; cred că nici Alice nu poate fi ocolită.
Vin, mai apoi, cofetăriile scumpe – cam prea scumpe! – care nu cam te mint niciodată: Peștișorii, Dolce Principessa, Capșa, Victoria.
Precizez – foarte important asta! – că e vorba doar de prăjituri; e cu totul altă discuție cea legată de raionul unde se găsesc fursecuri, paleuri, bomboane, checuri din cofetăriile noastre.
Din păcate, deşi nu mai e criză de lapte ,nimeni nu mai foloseşte frişcă naturală, din aia făcuta din smântână.Frişca asta tip “spray” e cleioasă, greţoasă uneori.Aş prefera să dau un leu în plus, dar frişca prăjiturii să fie… frişcă naturală!
P.S.: o cofetărie foarte bună este “Andreea”, situată pe Mihai Bravu, în apropiere de Piaţa Muncii, pe dreapta cum mergi spre Dristor, cam în dreptul ieşirii din pasajul subteran.
Bun de știut cînd ne-o fi poftă prin zonă.
Frișca naturală dispare, împreună cu alte chestii simple, ca bezeaua, nugaua, cremșnitul.
Încercați, nu veți regreta, prăjiturile, fursecurile și torturile de la Sweet Evy.
E departe, într o zona blamata, Sos Sălaj, sector 5 dar nu veți regreta.