Dacă mă-ntrebați de celebrul nostru tîrg de Crăciun, sigur v-aș zice că-i strașnic – ceva cu adevărat folositor Bucureștiului, oraș atît de fără culoare acum.
Iureșul, buluceala, hărmălaia, puhoaiele de gură-cască, hoardele de turiști, bubuiala muzicii, fumul, aburul de vin fiert: ditai bucuria!
Ce dacă locul, în sine, e trist, rece – înconjurat de hardughii de ciment urît – oamenii, cumva, laolaltă, îl încălzesc.
Ce păcat că, odată cu creșterea tîrgului ăsta în fața Casei Republicii, s-a terminat cu mica tradiție a celuilalt – care ne obișnuise ani mulți și frumoși în fața Universității! Era așa plăcut să te dai jos din troleu direct în tîrg, să-l simți odată cu Centrul!
Din fericire, Bucureștiul – oraș lacom și vesel cum îl știm – face la tot pasul cîte ceva mic, dedicat Crăciunului. Ici, în curte, un market cu produse urîte, dar de design; colea, în hol, un altul, cu tristeți vegane; peste uliță, încă unul… și încă… și încă…
Intrarea-n tîrgurile astea, mai mici, îi pe bani: 10 sau 15 lei de căciulă; și nu prea merită, drept vă zic!
Unde-s vremurile alea cînd la Sala Dalles se ținea tîrgul acela de unde chiar puteai cumpăra, la o adică, un cadou?
Noroc că dădui și peste un tîrg mai de Doamne-ajută… în curtea Ministerului Agriculturii: cîrnați, slănină, brînză, cozonaci, miere, mere dulci – chiar plăcut.
Comentariul acesta e de anul trecut dar îl păstrez și pentru la anul în caz că oamenii vor ieși la vot la fel ca în 2016:
Un bâlci sinistru tipic pentru metropola-megacomuna București! Sâmbătă seara: Aglomerație, mâncare scumpă și proastă. De ce să NU am la mine in cartier un târg de Crăciun? De ce să ma înghesui cu toți nefericiții și cu toți oamenii lipsiți de pretenții (și de altenative) la acest “târg” amplasat in pustietatea sinistră și rece a casei poporului.
De ce sa plătesc Vin îndoit cu apa și cârnați plini de grăsime de la producători din Transilvania, producători cocoșați de taxe, producători nevoiți sa facă compromisuri, producători care, pe bună dreptate, nu au de ce sa respecte clientul aciuat inconștient prin București.
Bradul hidos și gigantic nici măcar nu e amplasat în axialitatea stalinistă a grotescului bulevard perpendicular în fosta parcare, actual bâlci.
De ce se combină mega concert cu pseudo artiști, de ce se combină cu târg de Crăciun. De ce amestecăm, contra naturii bunului simț, lucrurile? De ce trebuie sa-mi sparg timpanele in sunetul emis de cântăreții de doi lei emis puternic peste limita sanitară a urechii.
O mizerie de inițiativa aceste târguri centralizate, slab organizate, fără limită de vizitatori.
De ce… nu?
E ceva ce îmi scapă cu târgurile astea.
Cum de dintr-atîta haos, larmă și buluceală iese ceva unde vezi și omul cel mai mohorât cu ochii strălucitori.
Mare ghidușie!
Da’ să știi că lauda aia a primăriei că târgul e atracție turistică nu e minciună – a devenit chiar una solidă.
Nu m-ar deranja existența acestui bâlci turistic de masă dacă nu ar devora forțat alte târguri sau târgurile de cartier.
După cum ai simțit și tu dar și mulți oameni care nu calcă în târgul centralizat, târgul de la Universitate avea o limită, un anumit farmec și o accesibilitate.
Prefer să trag o fugă cu trenul până la Sibiu sau Brașov decât să mă calc pe picioare cu turiștii curioși din selecta zonă periurbană a Bucureștiului, zone remarcabile pe care le cunosc în detaliu, zone cu un cadru natural frumos (Dâmbovița, Teleorman, Olt și Ialomița) .
Mega târgul de la casa poporului cred, în continuare, că este un spațiu pentru concerte dubioase cu târg anexat de tip bâlci urban.
Atracția turistică a acestui hău ar putea fi demonstrată fără ca târgul mai la scară umană de Universitate să fie desființat și fără ca mini-târgurile cochete (dar neclar dacă și fezabile) din centrele de cartier să fie scoase din discuție pentru viitor.
Da, da, sînt sigur niște socoteli și niște monopoluri la mijloc, firește că plata lor va intra în sarcina cetățeanului – i se va cere preț uriaș pe gogoașă și pe paharul de vin.
Ideal ar fi ca tirgurile de cartier să fie lăsate în grija comunității și aș zice că după două ediții acestea s-ar așeza și s-ar susține mulțumitor.