Am mai scris despre zona Trafic Greu – o veche zonă industrială, care azi e-n paragină. Fabrici şi antrepozite vechi s-au închis şi au fost demolate; acolo unde se făceau lucruri odinioară, azi – în cel mai bun caz – se depozitează mărfuri.
Astăzi o vom lua-o la picior mai mult pe lîngă Trafic Greu, fiindcă sînt multe lucruri de văzut.
Putem începe chiar de la Pieptănari; bulevardul cu acest nume începe din locul unde se întîlnesc patru mari artere ale Bucureştiului: Şerban-Vodă, Viilor, Olteniţei şi Giurgiului.
Pieptănari – fiindcă duce-n Ferentari – v-ar părea o zonă periculoasă şi urîtă, dar nu e în totalitate aşa. Primul segment al bulevardului e cuminte şi liniştit; aici găsim un cartier cu case-tip şi vile-tip frumoase, construit înainte de Război pentru angajaţii C.F.R.
Se întinde pînă în Viilor şi e mărginit de vastul parc al spitalului TBC. Nu e deloc rău să stai în zona asta!
… la stradă găsim un rînd de bloculeţe frumoase, rudele celor din cartierul ceferist Griviţa:
De ce să fi fost tocmai aici un cartier ceferist? Păi – aţi uitat că la vremea aceea Gara Filaret era la doi paşi?
Dacă tot am pomenit de Gară, putem s-o luăm înspre ea (fiindcă deja Pieptănariul, după ce cartierul ceferist se termină, se apropie de Zăbrăuţi, unde frumuseţea şi liniştea nu există) şi să vedem, cu ocazia asta, şi ce se găseşte între şoseaua Viilor şi strada Cuţitul de Argint (frumos nume pentru strada care şerpuieşte pe lîngă Parcul Carol).
Pare că timpul s-a oprit în loc pe-aici…
Odată ajuns la (auto) Gara Filaret, te trage aţa rău de tot s-o iei în jos, înspre Rondul Coşbuc ori 11 Iunie; dar ce-ar fi s-o coteşti pe strada Fabrica de Chibrituri şi – admirînd Monetăria Statului – să intri într-alt cartier muncitoresc? Şi aici sînt străduţe liniştite şi case-tip:
… şi – mergînd agale, ajungi înapoi în Şoseaua Viilor, înspre Chirigiu. Acolo – ştiţi; este patiseria/gogoşeria La papa bun.
Ce-a rămas din vechea industrie de pe Viilor? Fabrica de tricotaje – demolată. Fabrica de ulei – demolată; doar fabrica de ciocolată a rămas; şi – acolo unde erau hale industriale s-au aciuiat service-uri şi depozitele distribuitorilor; trist!
Pe Viilor se trăieşte – nu-i o şosea numai cu fabrici şi garduri; sînt dughene, frizerii în care şmecherii de cartier bătrîni se ferchezuiesc sîmbătă dup-amiaza… mai e şi un restaurant turcesc bun: Clasis.
În spatele Mall-ului Liberty putem arunca un ochi la paragina clădirii fostului Institut de intreţinere şi reparaţii a aparaturii medicale:
Frumoasă clădire, săraca! Oare ce s-o alege de ea? Se află pe strada Bărbătescu-Vechi; va fi oare sacrificată, atunci cînd se va lungi bulevardul Buzeşti-Uranus de la Chirigiu înspre Trafic Greu şi Giurgiului? Cine poate şti?
Tot pe aceeaşi stradă se află şi bisericuţa ce-i dă numele; e mică şi veche şi va fi demolată, pentru că se va face alta; deocamdată s-au demolat zidurile de cărămidă ridicate în perioada interbelică, atunci cînd s-a mai pus odată problema construirii unei biserici noi – n-a mai fost terminată…
Trecînd linia de tramvai şi luînd-o-n sus pe Rahova, ajungi pe Sebastian; odinioară o străduţă îngustă şi liniştită, a fost transformată în anii 80 în ditamai bulevardul.
Traseul străzii a fost mutat cu acea ocazie, aşa cum ziceam aici, aşa că astăzi vechea stradă Sebastian se găseşte într-o parcare:
… şi-am ajuns la Lira! Pe zidurile clădirii care adăpostea cinematograful şi prăvăliile de la stradă se mai vede şi azi un îndemn electoral din ’46:
… paragină multă şi-aici; îşi mai duce zilele complexul comercial Nick Center, dar te-apucă şi mila, şi urîtul cînd vezi că nu intră decît cîţiva moşi şi babe, cu plasele rărite.
La Prosper – o recomandare, dacă vi-i cumva foame: patiseria La naşu’…
Dac-ar fi s-o luăm pe Sebastian tot înainte, am ajunge-n Drumul Sării; acolo am găsi un alt cartier bine-cotat, fiindcă e liniştit, cu străzi largi, cu vilişoare bine-făcute… fireşte, tot înainte de Război:
… cu atmosferă de vechi Bucureşti:
Dar depărtîndu-ne tot mai mult şi ajungînd înspre Ghencea găsim, imediat ce intrăm pe Antiaeriană, pustia piaţă 13 Septembrie. A fost, cîndva, construită în ton cu Piaţa Coşbuc (altă fantomă urbană a Bucureştiului) şi Ferentari; ultima a fost demolată şi re-construită ca o hală anii trecuţi.
Dezolant…
Întoarcerea spre civilizaţie nu-i mai puţin dezolantă – Trafic Greu se opreşte la Răzoare; un loc cu depozite dubioase şi proiecte imobilare rămase de mai bine de 15 ani în aer…
Dup-atîta fîţîială industrială şi post-industrială, nici nu ştii ce să mai zici. Ştii că zona a fost distrusă şi transformată odată – de comunişti. Şi vezi că a mai fost distrusă încă o dată – nu de comunişti, ci de noi, ăştia care-am vrut să scăpăm de comunişti. Nici nu putem ţine socoteala spaţiilor virane şi pline de bălării şi gunoaie, care-l aşteaptă pe Mesia imobiliarelor.
Broasca de la-nceput se găseşte pe marginea unei fîntîni din curtea interioară a blocurilor de la Academia Militară. Şi acesta a fost episodul 10 al plimbărilor de Bucureşti.
Nici nu stii pe cine sa acuzi pentru toate astea; pe comunisti pentru ca au incercat sa reintegreze social populatii defavorizate care intre timp s-au multiplicat, condamnand cvartale intregi la degradare? Tot pe comunisti pentru politica nediscriminatorie a buldozerului? Pe post-comunisti pentru care lacomia a devenit o a doua natura? Oare trebuia sa mergem cu “restitutio in integrum” pana la capat, blocand pe zeci de ani instantele de judecata si lasand campurile prada ciulinilor? Oare au fost bune schemele de privatizare tip “MEBO” care s-au transformat in final in falimentarea si apoi in cumpararea de catre investitori a unor fabrici doar pentru “organe” (utilaje de dat la fiare vechi) si pamantul de sub ele? Stii, nu trebuia sa ma mut pe Trafic Greu. Acum si eu si doamna ne gandim foarte serios la emigrare.
Pe Cutitul de Argint am mers 4 ani cu tramvaiul (12 sau 7)
intre 1965-1969.Mi-aduc aminte,cam pe la mijlocul strazii, dincolo de gardul parcului era un ceas electric foarte precis- mi se pare legat de Institutul Astronomic care are si acum sediul in Parcul Carol.
Intr-adevar zona Pieptanari din spatele blocurilor este surprinzator de cocheta, linistita si cu multa vegetatie.
pe o străduţă cu nume de mitropolit, între Viilor şi Cuţitul de argint, s-a născut mama, într-o casa naţionalizată, frumoasă cândva… (casa! mama e frumoasă şi acum!) tocmai mi-ai dat ideea de-a mă duce în zonă să văd cum mai arată…
Mulţumesc!
Prietene, concluzia este: oraşul nostru-i un ghiveci! Sincer, asta ar putea fi farmecul lui. Din păcate e doar un coşmar. Pentru că fiecare face fix ce-i tună. Clădirile pot fi renovate, străzile îngrijite, zonele încadrate în circuite turistice, găsite mici nuclee de interes pentru viaţa comunitară. Pieţele alea pustii pot fi animate, într-un fel sau altul. Dar unde ne sunt ţăranii? Am trecut prin “piaţa” volantă de la Universitate. Te apucă plânsul. Şi atunci?
Eu m-am cam lăsat de lecţii şi angajamente sociale. Văd ce-mi place – scriu. Văd ce nu-mi place – şi dacă e ceva nou, despre care nu s-a mai pomenit – scriu.
Ştiu că Primarul (ca instituţie şi nu neapărat ca persoană) ar putea face mai mult. Văd că nu ştie şi nu poate şi… şi atît.
Ai idee ce s-a vrut sa se construiasca la Razoare in perimetrul Panduri, Trafic Greu, Uzinele Chimice Romane? Ma refer la constructiile alea dubioase cu multe balconase, ramase neterminate.
nu… dar s-au construit foarte devreme, în anii 90.
Zvonul urban a indicat atunci o destinatie de tip casa de… ptiu drace! Meseria insa nu s-a mai legalizat si logica ne-ar spune ca proiectul a picat. Desi e ciudat totusi, zona (desi aglomerata) e aproape de centru si nu avea restrictii majore de inaltime sau de ocupare a terenului. Maretul investitor cu ganduri necurate putea sa demoleze si sa arunce o cladire de birouri precum apropitarii de la “Shlitzu’ auriu” de pe partea cealalta a caii ferate, in buza intersectiei de la Razoare.
mai mult ca probabil.
zvonul urban zice şi de greutatea de a construi prin zonă, locul fiind – cică – împînzit de tuneluri şi pivniţe de pe vremea lu’ Pazvante.
Trafic Greu,frumusete si decadere?Mergeti pe Calea Victoriei(de la piata pina la Hotel Bucuresti)sa vedeti acolo decadere,ca de frumusete nu mai este vorba de mult.Scapata de binefacerile utopiei numita comunism,aceasta artera,a cazut prada altei mari utopii,democratia.Asemeni unei boieroaice scapatate,Calea Victoriei,isi etaleaza hainele ponosite(alta data atractia balurilor)mirosind a igrasie,nepasare si nesimtire.Cladiri in paragina,santiere fara scop si finalitate,un amestec dezolant de geamuri sparte,table indoite si ruginite,grafitti tembele in culori tipatoare,cam atit a ramas din aceasta cale.Semanand cu un bulevard dintr-o urbe unde nu se intampla nimic,Calea Victoriei,nu mai are decat un singur scop:acela de a ingiti valurile ce masini ce se revarsa din nordul orasului.
Da’ mizeria şi duhoarea de pe Kogălniceanu? Am rămas trăsnit cînd mi-am dat seama cît de mult au decăzut bulevardul şi piaţa în ultimii doi ani.
Bucureştiul nostru e putred.
Daca stai si analizezi situatia acestui oras,iti dai seama ca mizeria a inceput sa se adune in centru,cartierele marginase devenind din ce in ce mai curate si mai bine gospodarite(unele).Ieri am trecut pe noua zona de ”fitze”situata in centrul istoric(cica).Ma intreb cum poti sta la o masa ,linistit,cand cladirea e gata sa cada si cand din subsoluri iese din cand in cand o duhoare insuportabila.Probabil ca ”fitzele”sunt mai puternice decat instinctul de conservare.
dimineaţa devreme se vede cel mai bine tristeţea şi murdăria din Centrul Vechi…
Ma gandeam la cladirea deja celebra de la intersectie de la Chirigiu, cea ramasa fara ferestre dupa un incendiu provocat de oamenii strazii. A stat ani de zile pe post de groapa de gunoi pana cand “cineva” i-a zidit ferestrele de la parter zilele trecute, tencuiala noua fiind acoperita aproape instant cu celebrele desene urbane facute cu spray. La etaj au ramas in continuare golurile de geam ca niste ochi urati privind spre un oras care nu mai asteapta nimic bun de la locuitorii sai…
Proiect de mall şi locuinţe pe Trafic Greu: http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/proiecte/proiecte_0.php?catid=71 (între 13 Septembrie şi Electromagnetica)
deci ASTA se întîmpla acolo!
… era mare lipsă de un mall; o să fie cîte unul la cinci minute distanţă de mers cu maşina
să-l văz.
gata, s-au dus la cimitir proiectele imobiliare ramase de 15 ani in aer, alea de la razoare. cateva zile am lipsit si le-au demolat! pacat, istorie care dispare de sub ochii nostri.