Interesele cunoașterii m-au condus mai deunăzi spre Arhivele Militare Naționale Române, căci numai acolo puteam găsi răspunsuri la întrebările care nu-mi dădeau pace. Aflate în subordinea Statului Major al Apărării, sunt deschise unui public larg: „istorici, cercetători, arhiviști, cadre didactice, studenți și petenți, civili și militari, români și străini”.
Fondurile arhivistice se află în mai multe depozite astfel:
- Fondurile de arhivă deschise cercetării, păstrate în original la Centrul de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice (C.S.P.A.M.I), Pitești;
- Fondurile de arhivă deschise cercetării, păstrate în copie pe microfilm la Serviciul Istoric al Armatei, București;
- Fondurile de arhivă create de structuri ale armatei României, păstrate la Arhivele Naționale – Serviciul Arhive Naționale istorice Centrale, București;
- Documente de arhivă create de personalități militare, păstrate la Biblioteca Națională a României – Colecții speciale, Arhiva istorică, București;
- Documente păstrate în depozite intermediare de arhivă, pe categorii de forțe, la principalii creatori de arhivă din armată.
Multe și cam împrăștiate. Pentru a înlesni „navigația” specialiștii A.M.N.R. au întocmit Ghidul Arhivelor Militare Române, lucrare foarte utilă care m-a făcut repede să renunț la gândul ce-mi dădea târcoale, după principiul „s-a aranjat, nu se poate”. Am aflat din Ghid că va trebui să caut informațiile trebuincioase în peste 1.400 de unități arhivistice aflate la… Pitești!
În schimb, am descoperit revista de istorie „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”.
Apare trimestrial din 1998, a ajuns la numărul 86 și este disponibilă, gratuit, în format electronic. Cititorul împătimit de cunoașterea trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat are asfel la dispoziție articole pe teme de istorie universală și românească, precum și documente de arhivă din țară sau din străinătate.
Articolele, trecute prin filtrul unui consiliu științific format din istorici militari și civili, tratează în mod profesionist subiecte mai puțin (sau chiar deloc) abordate de alte publicații specializate oferind o lectură atractivă, interesantă.
Încercați! Revista se află la un click distanță. Merită efortul! Și dacă tot o faceți, nu ocoliți articolul „Armata Română și prăbușirea Comunismului (decembrie 1989)”, scris de dr. Constantin CORNEANU, care deschide cea mai recentă apariție – nr. 4(86)/2019.
Da, si pe mine m-a interesat candva, pe cand studiam Manutanta Armatei din Plevnei, dar m-am lovit de problema studiului la Pitesti, si ala doar in stadiu de acces ipotetic, asa ca am lasat-o balta …
Cei de la AMNR cu care eu am vorbit mi-au spus că accesul n-ar fi chiar o problemă, dar trebuie solicitat și justificat în scris. Oricum, amplasarea fondului de documente istorice la Pitești descurajează orice inițiativă.
Sala de studiu este mititică și programul pentru cercetători de doar trei-patru ore zilnic.Este frustrant pentru toată lumea, inclusiv pentru specialiștii arhivei. Așa cum merg lucrurile, nu cred că armata va găsi prea curând o soluție civilizată și, în fond, normală.