În această perioadă, tîrîș-grăpiș, se lucrează la aducerea-n normalitate a zonei afectate de construcția metroului din Drumul Taberei. Se pun borduri, se asfaltează la loc trotuare, șoselele-s îndreptate.
Momentul e prielnic pentru a ne pune întrebarea dacă nu e cazul să schimbăm standardul lucrărilor așa-numite temporare.
Temporare, carevasăzică, ar însemna că nu țin ani și ani de zile.
Adicătelea, pentru o deviere de trafic care-i planificată să țină vreun an-doi ani (care, în fapt, se transformă-ntr-una care ține vreo patru-cinci) lucrările „temporare” să fie realizate din prima la standardul lucrărilor definitive: fără trotuare din beton care n-au scurgeri și borduri; fără carosabil peticit, fără alternanțe asfalt-beton… și tot așa!
Oricum nici lucrările definitive nu-s făcute nemaipomenit: să fim sinceri, o lucrare definitivă are deja nevoie să fie refăcută după cinci-șase ani!
Dar lucrările „temporare”-s realmente absolut submediocre, incompatibile cu civilizația: cetățenii afectați de ele suferă ani de zile.
Și – mai presus de toate – așa cum știm prea bine pe pielea noastră, majoritatea zonelor afectate de lucrări temporare sînt scoase din administrarea primăriei și trecute-n administrarea constructorului, ceea ce nu-nseamnă decît… că nu se mai face curat și nu se-ntreține corespunzător nimic din amenajările stradale.
Caiete de sarcini și ghiduri, proiecte tehnice, legislație.
Spațiul public amenajat la cota zero este măcinat și sfărâmat sau kitschicios/neconform cu suprafețe alunecoase sau cu pericol de impiedicare, ape pluviale necontrolate/aglolmerate, Ddoreii plătiți bine lucrează “pe Germania sau Anglia”.
Doreii angajați în România sunt un fel de boschetari zombalăi alcoolici și bolnavi necalificabili adunați de prin satele părăsite de lângă București.