scris de C. D. Mocanu
„Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” (Fănuş Neagu)
Am aflat acum câteva minute că respirăm cod roșu! Eu știam altceva! Mamă, mamă! Ce-o mai fi și asta? Ce ne-o mai aștepta? Cică azi-noapte codul roșu nu a putut fi respirat.
„Toata Capitala a fost sub cod rosu irespirabil din cauza acelor iresponsabili care dau foc la tot ce gasesc in speranta ca alunga duhurile rele.”
Asta este „știrea” pe care a slobozit-o în lume un cetățean revoltat că era gata-gata să ne sufocăm cu cod roșu. Și din această pricină s-a supărat rău de tot pe biata limbă română pe care o folosește fără să o înțeleagă! Lipsa diacriticelor din scrierea dumisale devine astfel o bagatelă.
Cu o parte din concluzia protestului postat pe nemestecate de un „cap limpede” sunt și eu de acord:
„Pe noi nu «virusul» ne omoara, ci prostia… ”
Buna ziua!
Am postat urmatorul comentariu la articolul dvs “Când şi cum m-am prins”:
“Buna ziua d-le C.D. Mocanu si felicitari pentru acest articol precum si pentru tot ce publicati la Simply Bucharest! Intimplator am gasit pe internet acest articol cautand relatari despre biserica Tarca si preotul Haralambie (de pe str. Galbinasi). Este biserica din cartierul in care m-am nascut si am copilarit (Vitan). Citind articolele dvs. am retrait intreaga mea copilarie! Am locuit pe intrarea Fanteziei (fosta Fusului) si am avut o copilarie fericita in cartierul Vitan alaturi de Jenica Petrescu, Petrisor Milas, fratii gemeni Omat (Paul si Nicusor), Nelu Meleaca, Costica “Rosu”, Costica “Bulgaru” si altii.
Numele meu este George Bardas si am 66 ani (pensionar). Am o mare rugaminte: unde ati locuit in copilarie? Spuneti ca ati fost vecin cu preotul Haralambie.
Cu stima,
George Bardas – george.bardas@gmail.com”
An constatat ca articolul dvs. a fost publicat in 2014 si am reluat postarea mea aici pentru a mari sansa de a putea fi citita de dvs.
Amintirile navalesc: scoala Tarca (84) unde am facut un an de gradinita si primii ani de scoala elementara apoi noua scoala 87, stadionul Olimpia (o mana cereasca pentru noi unde bateam mingea de fotbal toata ziua mai ales pe terenul de antrenament al lui “Zarzavat”, derdelusul de pe strada Nita Elinescu, jocurile: cu turca, cal de print si de imparat, lapte gros, de-a v-ați ascunselea in tufele din rigola de pe mijlocul caii Vitan si multe altele. In fiecare zi ajungeam in casa seara tarziu frant de oboseala!
Vă rog să verificați contul dumneavoastră de e-mail!
Să auzim de bine