despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

doar una dintre «celelalte» clădiri ale Bucureștiului

Ar trebui să sară-n ochi…

Dar ce păcat, de pe colțul Splaiului cu Ștefan Furtună (azi, Constantin Noica) nu vedem decît un uriaș panou de reclamă și… ceva-n spatele lui.

Și chiar e ceva: ce altă construcție din București se poate lăuda cu ditai arcu’ de triumf pe post de poartă?

Bine-nțeles, e vorba despre complexul impresionant de clădiri pe care-l mai cunoaștem drept „Grajdurile regale”.

N-a făcut niciodată parte din zestrea arhitectonică cu care-i place Bucureștiului să se mîndrească, dar a trecut fără să-i pese de asta prin vremuri și… și uite că n-a ieșit în pierdere: oareșce armonie, detalii plăcute, un fel reușit de a se-ntinde pe atîta loc fără să plictisească omul ce trece pe-aicea.

Un pic mătăhălos și pompos – construit atunci cînd regalității îi plăcea atît de tare să impună, să pavoazeze și să umple Țara de butaforii de paradă – dar zău că place.

Destinația clădirilor a fost legată, într-adevăr, de cai; legenda însă a păstrat, nedrept, doar detaliul grajdului, aici aflîndu-se regimentul de gardă călare. Amplasarea, logică într-o zonă cu tradiție militară – doar e-n dos de Malmezon.

După ce ne-am descotorosit de regi aici au venit studenții și numele locului, devenit cămin, a fost, ani în șir, „303”. Nu-i numărul vreunei adrese; cică doar o amintire a faptului că în Război ar fi funcționat aici un spital militar cu indicativul ăsta; de altfel în partea dinspre ICECHIM a existat pînă recent o unitate spitalicească pentru copii și tineri.

Mai încoace, înainte de Revoluție, s-a mutat Institutul de Educație Fizică și Sport, odată cu demolarea sediului său din incinta stadionului Republicii (care, la-nceput, fusese al ANEF – cam aceeași instituție).

Destul de multe legende pentru locul ăsta.

12 comments to doar una dintre «celelalte» clădiri ale Bucureștiului

  • Ando

    Foarte mişto sunt felinarele de pe gard.Nu am mai fost de câţiva ani pe acolo, dar le ţin minte.Cred că le-am şi pozat atunci. Pozele sunt recente?

  • hm

    de-acu’ vreo zece zile, cînd încă se mai putea plimba omul.

  • Era terenul armatei, indre Dambovita, Plevnei, Orhideelor si actuala strada Noica (mai putin catre fost alinie cf de centura de la Orhideelor unde era industrie si niste terenuri private, langa Manutanta. De aceea, toate locuintele incepute dupa 1925 pe aceasta strada nou strapunsa erau ale unor ofiteri.

  • hm

    mult teren avea armata! Plus Spitalul Militar. Plus și-n partea cealaltă – între Noica și Virgiliu, Plevnei și Făgăraș.

  • Pai avea, ba chiar si mai departe, motiv pentru care si avem cartiere ca Militari si Drumul Taberei. Ca sunt pe terenuri care apartineau preponderent armatei deci statului. Bulevardul e al Geniului pentru ca pe acolo erau terenurile pirotehniei armatei, ateliere care au supravietuit pana acum cativa ani, peste drum de Apaca. Daramate ca sa faca loc progresului, sa uitam de trecutul cenusiu, cum ar veni.

    • hm

      Să adăugăm cele din dealul Arsenalului.

      Dacă te-apuci să pui pe o hartă toate terenurile armatei…

      Mai puține în partea cealaltă a orașului, însă.

  • Ca fost student la Automatica imi pare rau ca n-am facut niste poze acelor cladiri industriale de peste drum de Apaca. Ma rog, acum 20 de ani cand eram student n-aveam nici aparat foto digital nici cap pt asa ceva, imi pare rau ca nu am trecut mai recent pe acolo, cat inca mai erau in picioare. Am prins si calea ferata industriala care iesea din incinta acelor ateliere si mergea spre Lujerului, pe partea dreapta cum mergi spre Lujerului, acum cred ca au scos-o si pe aceea.

    Si vorbind de zona industriala din capatul zonei ANEFS, in ’99 si cred ca si in 2000 mai circulau inca vagoane de marfa care faceau aprovizionarea (cred ca cu grane, sau poate faina direct) fabricii Spicul, linia industriala facea o curba mare intre Carrefour-ul de acum si caminele de la Grozavesti dupa care traversa Soseaua Orhideelor (masinile trebuiau sa se opreasca pt a da prioritate vagoanelor). Prin 2003-2004 cel tarziu a disparut si acea linie, cand cu deschiderea Carrefour-ului, Spicul a disparut si ea cu totul acum cativa ani.

  • hm

    Bariera din zona Regie/Plevnei am mai prins-o în funcțiune, cea de jos de la Spicul parcă mai rar se punea. Pe unde-i acuma Carrefour mai degrabă se făceau manevre.

  • Cristi

    Linia cu pricina pornea de sub Podul Grant şi traversa intersecţia Şos. Orhideelor cu Calea Giuleşti (acolo nu erau bariere, ca dealtfel pe întregul traseu al acesteia, traversarea trenurilor fiind “la fanion” sub supravegherea unor manevranţi), traversa apoi Dâmboviţa prin vecinătatea Podului Grozăveşti şi, după ce urca pe lângă Şos. Grozăveşti spre Dealul Cotrocenilor, ajungea la fosta gară regală Cotroceni (situată în faţa Palatului Cotroceni) şi de aici continua lateral de Şos. Panduri şi Bd. Tudor Vladimirescu, pe lângă actuala “Arteră de trafic greu” (Şos. Progresului), pe la gara Dealul Spirii (amplasată în zona fostei Într. Electromagnetica), până la linia care deservea gara Filaret (astăzi autogară). În primii ani ai epocii comuniste linia a fost întreruptă înaintea podului peste Dâmboviţa (lângă complexul de cămine Grozăveşti) şi desfiinţată porţiunea dintre acest loc şi zona Răzoare (în faţa Academiei Militare), iar gara regală a fost şi ea desfiinţată. Înainte de fostul pod peste Dâmboviţa, unde acum este hipermarketul Carrefour Orhideea, a funcţionat rampa pentru descărcarea vagoanelor cu combustibil (păcură) pentru CET Grozăveşti, aici ajungeau vagoanele care traversau intersecţia cu Calea Giuleşti, pe lângă Regia Tutunului (şi fosta fabrică de ţigarete, în prezent hipermarketul Brico), aceea care a dat numele întregii zone “Regie”. De la acea rampă şi până la CET erau conducte subterane care traversau Dâmboviţa chiar pe podul fostei căi ferate. Pe cealaltă porţiune, după Răzoare, linia a funcţionat tot ca linie industrială, deservind unităţile industriale de pe traseu, iar accesul se făcea din zona Str. Brăniştari, la sud de gara Filaret, unde a fost “fabrica de autobuze” denumită de-a lungul timpului “Tudor Vladimirescu” (sau, pe scurt, “TV”), “Autobuzul” sau “Rocar” . În gara regală Cotroceni mai ajungea şi o altă linie care venea dinspre vest şi traversa Şos. Panduri. Aceasta a fost desfiinţată până în zona fostei Într. de Industrializarea Laptelui – ICIL (unde acum este hipermarketul Cora), iar acolo a fost construită “noua gară” Cotroceni, în prezent desfiinţată şi aceasta. Prin anii ’70 / ’80 ai sec. trecut a fost (doar pe durata unui an) chiar şi un tren accelerat care circula spre-dinspre Roşiori din această gară.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>