Felu-n care circulăm cu mijloacele de transport în comun e una din temele noastre principale și o oglindim des, încercînd s-o potrivim atît cu înțelepciunea trecutului, cît și cu visele viitorului… dar mai ales cu răbdarea prezentului.
Multă răbdare ne trebuie cînd ne gîndim la transportul public și la puținele lucruri petrecute în ultimul deceniu care să ne-ndemne să avem o speranță că va fi mai bine.
Putem spune c-am stat pe loc: puținele îmbunătățiri îs atît de mărunte, încît numai progres nu putem zice c-au însemnat.
Să vedem!
Metrou
Capacitatea magistralei a doua este depășită și nu se întrevede nimic pentru a o îmbunătăți. Stațiile Aurel Vlaicu și Pipera au nevoie de ieșiri suplimentare iar lungirea magistralei înspre Pipera-Tunari nu se realizează. Se va lungi în schimb în zona IMGB, spre Centură, dar investiția asta este o ambiție a Primăriei din sectorul 4.
Avem metrou spre Străulești, fără a se reuși însă prin asta să se împiedice intrarea în oraș a oamenilor care locuiesc în Buftea-Mogoșoaia, deși s-a deschis o parcare uriașă pentru a-i îmbia să lase mașinile.
Încă nu e gata metroul din Drumul Taberei, s-a lucrat teribil de încet. Metroul plănuit spre Aeroport nu s-a început și nici nu mai vedem vreo preocupare actuală pentru el.
Nu s-a realizat nici o îmbunătățire reală legată de experiența călătorilor. Stațiile arată urît și trebuie renovate. Au fost montate lifturi, dar nu s-au construit guri noi de intrare, în afara celor de mai jos de Șincai, care oricum fuseseră prevăzute din proiect. La Piața Sudului s-a construit un tunel pietonal care duce la mallul „Sun Plaza”, dar nu putem numi asta o investiție publică. Nici acum nu s-a dat în folosință pasajul subteran de legătură cu tramvaiele de la Pieptănari.
Mici progrese s-au făcut la plata călătoriei. S-au adus trenuri noi – cu toate astea încă mai sînt în funcțiune trenuri fabricate în anii ’80 la noi în Țară.
Tramvai
Ne bucurăm de o linie de tramvaie inelară a cărei utilitate s-a dovedit. Avem chiar o predictibilitate în exploatare, întrucît tot traseul ei este despărțit de traficul rutier cu garduri. Da! Asta e bine! Iar acum chiar funcționează și noaptea.
Separarea liniei de tramvai de trafic a continuat și pe alte linii importante, mai puțin pe acele segmente de drum unde nu s-a putut aplica; din păcate, taman acele segmente produc și gîtuirile care ne fac să disconsiderăm viteza și utilitatea tramvaiului.
În afara Pasajului Basarab, nu s-a deschis nici o linie nouă, nici nu s-a prelungit nici măcar vreuna existentă și planurile fezabile nu-s prea generoase – vorbim doar de unirea liniilor din Ghencea cu cele din Alexandriei, de prelungire în Ghencea, de posibil traseu pe viitorul pasaj Doamna Ghica.
Condițiile de călătorie rămîn degradante: tramvaiele sînt murdare, decăzute și neîngrijite. Șinele, întretăierile, macazurile se află într-o stare înspăimîntătoare și periculoasă.
Reparațiile și investițiile sînt dezastruoase – bunăoară, linia 5 nu funcționează pentru că nu se i se poate amenaja un capăt în zona Băneasa și starea șinelor este groaznică.
Putem aminti – pentru impresia artistică – obiceiul drăguț de a așterne iarbă între linii; din păcate sub ea nu se poate mai interveni, ca atare șinele se lasă și se unduiesc periculos.
Troleibuz
Singura schimbare este lungirea traseelor sudice pînă la Piața Unirii; din păcate locuitorii din Berceni se folosesc tot de autobuzele care circulă în continuare fix pe aceleași trasee: nu au de ales, fiindcă toate troleibuzele din București sînt murdare, gălăgioase, decăzute. Cu toate astea, unora dintre ele li s-au montat instalații de aer condiționat care fac condițiile de călătorie mai bune pe timp călduros.
Lipsa de viziune face să avem în continuare troleibuze care nu se pot deplasa cu ajutorul unui motor auxiliar, ceea ce ne obligă să le deviem traseele în urma oricărei intervenții edilitare care presupune dezafectarea temporară a rețelelor electrice. În viitor se vor cumpăra, însă, troleibuze care vor putea circula așa.
Troleibuzul rămîne în continuare un mijloc de transport complementar, gîndit doar ca să ajute liniile de autobuz și nu să le înlocuiască.
Autobuz
Este singurul capitol la care putem marca niște puncte în ceea ce privește confortul călătorului. S-au adus autobuze noi și starea celor vechi este mai bună decît a troleelor și a tramvaielor.
Avem, în sfîrșit, în funcțiune cîteva autobuze articulate.
S-au efectuat cîteva îmbunătățiri de trasee, mai ales în zonele mărginașe a căror densitate de locuitori a sporit. Pe alocuri – încă fără rezultate – s-a încercat sistemul unor autobuze care să ducă elevii în școlile supraaglomerate.
A fost reintrodus transportul de noapte, deși fără o cadență mulțumitoare; rămîn în continuare o rușine serviciile către călători după ceasurile zece ale serii, cînd mijloacele de transport de zi se grăbesc să se retragă.
După aproape 15 ani a reapărut transportul preorășenesc – și pentru prima dată avem și trasee cu caracter inelar, care unesc localitățile din Ilfov între ele și nu doar cu Bucureștiul.
Banda dedicată pentru autobuze, troleibuze și taximetre nu este încă implementată: chiar dacă pe cîteva artere există astfel de benzi, respectarea lor nu este urmărită de autorități.
Maxi-taxi
Din fericire dubele au început să se rărească în zona bucureșteană. Se folosesc în continuare minibuze. Un pas uriaș înainte este integrarea serviciului de transport al orașului Voluntari, astfel încît bucureștenii să poată folosi cu aceleași carduri atît autobuzele acestuia, cît și cele ale serviciului de transport al Bucureștiului.
Tren local, suburban
Nu e și n-o să fie un sistem feroviar care să iasă împrejurul orașului și nici o posibilitate de a prelungi mai spre interior rețeaua existentă. Se lucrează la o linie care să ducă trenul direct în Aeroport. Deși s-a vorbit despre valorificarea centurii feroviare existente, nu avem trafic de călători pe ea.
Altele
E la mintea cocoșului: dezvoltarea transportului public e în urma dezvoltării infrastructurii urbane, care oricum… e în urmă!
Lipsesc grijile pentru îmbunătățirea condițiilor călătorilor, începînd de la amplasarea proastă a stațiilor – departe de punctele de interes, peste mînă în ceea ce privește traversatul – și ajungînd la murdăria din mijloacele de transport.
… în ceea ce privește taxarea: elevii circulă gratis în București și pentru restul oamenilor prețul călătoriei este în continuare ridicol de mic (1 leu 30) și se poate plăti și prin aplicația de telefon care funcționează mulțumitor, mai ales în aspectele legate de planificarea drumurilor, utilizatorii putînd ști destul de precis cît mai au de așteptat în stație.
Cu toate astea, din cauza nesiguranței cauzate de traficul aglomerat, societatea de transport nu e în măsură să asigure un orar care să se poată respecta și nu s-a renunțat la ideea păguboasă de a scădea viteza de deplasare pentru a „regla” timpii între vehicule.
Pe timp de vară s-a introdus un traseu turistic cu autobuze etajate care s-a dovedit un lucru frumos și bun (anul ăsta nu merge, că-i virus și nu-s turiști).
Și regia autonomă de transport a devenit societate comercială: îi zice S. T. B.
Tragem linie; și găsim că în deceniul care-a trecut (întins de-a lungul unor administrații publice dezastruoase) transportul public nu s-a îmbunătățit cu nimica.
Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
comentarii