… de mai bine de un an, periodic – mai ales în urma articolelor despre transportul public – ni se trimet cîteva idei destul de fixe; nu cu „bună ziua”, nu cu „la revedere” și mai deloc cu „mulțumesc”.
Nu trecerea autobuzelor pe liniile de tramvai rezolvă blocajele în trafic ale autobuzelor ci o capitală cu 0 treceri la nivel cu calea ferată și 0 tronsoane ale liniilor de tramvai lipsite de benzi proprii mașinilor coroborată cu reducerea traficului rutier interjudețean la 0 prin substituirea treptată a acestuia cu traficul feroviar.Vezi în mod special liniile 103,143 și 246 care sunt dependente de traficul feroviar.Liniile de tramvai sunt pentru tramvaie.Tramvaiul e un mijloc feroviaro-rutier și autobuzul e mijloc rutier.În altă ordine de idei rezolvarea blocajelor în trafic ale autobuzelor se face prin dezvoltarea rețelei liniilor de tramvai și a magistralelor de metrou în vederea scăderii numărului liniilor de autobuz.Nu struțocămila asta a autobuzelor pe liniile de tramvai.Municipalitatea vede paiele din ochii capitalei și nu vede bârnele….
Ați scăpat din vedere la tramvaie că încă există tronsoane lipsite de benzi proprii mașinilor,fapt ce generează conflicte de trafic între mașini și tramvaie.Un exemplu e Strada Iacob Felix.Din 2001 încoa în contextul raderii,al modernizării și al extinderii liniilor de tramvai pare uitată de municipalitate Strada Iacob Felix.La troleibuze ați scăpat din vedere că sunt porțiuni în care încadrarea între tramvai și trotuar/ colțul de trotuar e anevoioasă fiind totodată dependentă de firele de contact.Un exemplu e curba dintre linia de tramvai și colțul de trotuar dintre Bulevardul Ioan Cuza și Bulevardul Gheorghe Duca a liniei 79.La autobuze ați scăpat din vedere liniile 103,143 și 246 care sunt dependente de traficul feroviar și porțiunile pe care încadrarea între tramvai și trotuar/ colțul de trotuar e anevoiasă sau chiar inexistentă.Vedeți linia 605 pe Calea Moșilor….
Am rugămintea să abordați într-un articol și străzile cu titulatura Intrarea.Vedeți Intrarea Aeronavei,Intrarea Grigore Alexandrescu,Intrarea Alexe Marin,Intrarea Alpiniștilor,Intrarea Amzei,Intrarea Anasonului,Intrarea Marcel Andreescu,Intrarea Armașului,Intrarea Augustin Dan,Intrarea Aurora etc etc etc.Intrare înseamnă o fâșie îngustă de drum pe care dacă se întâlnesc două mașini abia au loc una pe lângă cealaltă și se combină cu pietonii sau pe care abia are loc o mașină și întâlnirea acesteia cu un pieton e aproape imposibilă.În contextul în care s-a dezvoltat industria auto străzile cu titulatura Intrarea nu mai au rost pe harta rutieră a capitalei.Când se simplifică infrastructura rutieră a capitalei să nu mai existe străzi cu titulatura Intrarea????????????????????Să facă primăria generală în colaborare cu primăriile sectoarelor planuri urbanistice zonale în vederea construirii unor parcuri cu spații verzi și alei pietonale expropriind adresele străzilor cu titulatura Intrarea!În contextul poluării generate de traficul rutier al capitalei capitala are mai mare nevoie de spații verzi decât de blocuri și parcări!Rog redacția să abordeze și subiectul ăsta într-un articol.Mulțumesc anticipat.
Le găsiți pe larg într-un material pe care ne-am făcut pomană să-l și publicăm odată, întrucît o parte din temele de-acolo nu-s de lepădat.
În fine; cineva e într-adevăr chitit și plătit încît să revină, din cînd în cînd, și să ne reamintească toate astea. Primim mesajele de la diferite „persoane” – Stănescu, Florescu, Andreescu, Popescu, Marinescu, Teodorescu botezate cînd-cum Florin, Sorin, Lucian, Marian, Viorel ori Marius.
Cu siguranță nu sîntem noi singurii adrisanți. Dar așa-i înainte de alegeri.
Bună ziua,
Problema circulației auto (doar câteva observații):
– acolo unde sunt din ce în ce în ce mai mulți oameni, pe o suprafață din ce în ce mai mică, se naște aglomerarea = mușuroiul.
– este necesar un plan urbanistic coerent și bine gândit, care să nu mai permită aglomerarea de blocuri și construcții de peste 3 etaje decât dacă este susținut și de infrastructură.
– dezvoltarea în continuare a Bucureștiului trebuie să se facă pe orizontală și nu pe verticală. Orașul se poate extinde în jurul său, câmpia este în continuare primitoare. Nu suntem limitați de munți, dealuri sau oceane.
– campusurile studențești ( cu tot ce au nevoie studenții: facultăți, cămine, săli de sport, parcuri, cantine etc.) să fie situate în afara Bucureștiului și accesul să se facă pe lângă legăturile de suprafață, cu o linie de metrou.
– salvarea Bucreștiului stă în liniile de metrou, cu stații care trebuie să răsară peste tot, ca melcii după ploaie.
– pentru copiii din școlile generale, să existe autobuze speciale. S-a observat traficul mai „respirabil” în perioada vacanțelor.
– semafoare inteligente.
– aplicarea fermă și consecventă a legii cu privire la circulația auto (mai multe amenzi sau ridicarea mașinilor pentru blocarea benzilor de circulație, parcare sau staționare nepermisă etc.) „Nu valoarea pedepsei descurajează, ci certitudinea primirii ei!”
– mai multe parcări subterane.
– spațiile verzi sunt mângâierea ochilor, aerul din plămânul nostru și oaza de umbră și tihnă. Acum, vara, ce este mai căutată decât umbra și un loc unde să te așezi?
– OPRIREA irosirii banului public cu atâta dezinvoltură! ( Vezi spre exemplu înlocuirea stupefiantă a bordurilor din granit care ne-ar fi făcut cinste până la sfârșitul timpului, cu acelea fabricate din făină sau înlocuirea gardurilor vii, verzi, cu garduri din beton și fier – vezi sect. 3).
– Lucrările permanente la infrastructură care perturbă circulația exprimă dispreț și indiferență pentru șoferii și locatarii din zonă. Lucrările trebuiesc făcute rar, bine, cu materiale de cea mai bună calitate și întreținute astfel încât zona să fie deranjată CÂT MAI RAR.
Cei care conduc primăria sau iau decizii care ne privesc pe toți, nu trebuie să se odihnească niciodată. Sunt necesari oameni cinstiți, responsabili, înțelepți și harnici. Nu contează partidul.
Aprobările lor au urmări nu numai momentane, ci și poate pentru sute de ani.
Un rău odată făcut, construcția unei clădiri într-un loc nepotrivit, nu mai poate fi reparat.
Ce mare scofală să fie pricepute astfel de lucruri?
Cei care au condus primăria, cel puțin din ’90 încoace, NU AU AJUTAT BUCUREȘTIUL, CI S-AU FOLSIT DE BUCUREȘTI! Nu ai cum să iubești ceva, decât dacă mai întâi nu înțelegi acel ceva. Câți de acolo au informații măcar minime despre istoria Bucureștiului?
Mulțumim acestui site – nu e vorba de nici o periere, știm că nu candidați pentru ceva, dar noi deja v-am votat de mult! 🙂
Bună ziua!
Noi așteptăm în continuare să ne scrieți și nu aruncăm nici un mesaj.
Sunt lucruri bune aici – în ce ziceți.
Cîteva răspunsuri.
Tramvaiul e la fel de util precum metroul și mai lesne de implementat. Experiența vestică ne arată și că poate să nu fie invaziv din punct de vedere vizual – și NU ÎNCURCĂ TRAFICUL!
Din păcate, orașul nu se poate întinde ca aluatul, și cred că nici nu trebuie – s-ar putea să fie un raport ideal între cît de mult e nevoie și cît de mult se poate; să vedem cît de grea e viețuirea în localitățile-satelit care nu-s nici sat, nici oraș.
Parcări subterane – ironic e că cea mai mare investiție curentă în acest domeniu se petrece taman în sectorul 3.
Oamenii buni, cinstiți și responsabili nu apar ca ciupercile, după ploaie. Un sistem administrativ public funcționează și cu javre și hoțomani – cînd aceștia pot fi făcuți să presteze corect în urma presiunilor civice și politice. Decăderea civică a Capitalei e rezultatul dezinteresului de la cel mai mic la cel mai mare nivel și de la cel mai mare la cel mai mic nivel.
Cu iubitul Bucureștiului, să-l lăsăm în seama noastră, a cetățenilor ce-l facem.
Și să ne auzim cu bine. Și să ne scrieți. Mai luăm la mișto – chiar între noi – da’ ne vedem de-ale noastre.
Bucureștiul are toate problemele orașelor mari din țările emergente. Locuitorii au început să câștige mai mulți bani, unii dintre ei chiar mult mai mulți bani, iar asta a pus în mișcare consumul. Surpriză: când ești la prima generație ieșită din sărăcie, uneori primul din familie care și-a permis mașină personală, circuli pe drumurile existente și pe ce s-a cârpit în ultimii ani. Parchezi pe spațiile verzi și pe trotuare, îți cumperi locuință în “imobiliarele” unde acum 20 de ani creștea porumbul sau doar buruienile, te înghesui la aceleași mall-uri cu restul orașului și îți duci copilul la ce școală crezi că e mai bună relativ la statutul tău social; probabil cea din cartier sigur nu e.
În ultimii vreo 15 ani am văzut sute de propuneri care să îmbunătățească viața în oraș, inclusiv unele cu caracter nazist propagate pe forumuri, gen adresarea “problemei imobiliare” prin expulzarea bătrânilor singuri din apartamentele cu 2-3 camere. Am văzut și cum sunt gestionate alte orașe, inclusiv la persoana 1. Concluzia mea e că nimic nu se face peste noapte, există un ritm al dezvoltării dictat în general de bani, iar investițiile publice și private sunt corelate.
Bucureștiul – părerea mea subiectivă – a avut un ritm de dezvoltare mai lent decât orașe similare inclusiv din Africa (vedeți de exemplu poze din Luanda sau Nairobi). Mă refer la numărul de clădiri mari noi construite sau la amenajările urbane gen parcuri noi. Cauza, cred eu, vine în special din problemele legate de statutul proprietăților (retrocedări judecate cu anii în instanță etc).
Cînd încă ai prea multe la care să jinduiești pentru tine și mațul tău nu prea-ți pasă de orașul din jur. Și, întrucît mai durează faza de acumulare și rezolvare a complexelor de inferioritate istorice, mai așteptăm pînă cînd oamenii mulți o să aibă chef să se ocupe de lucrurile care-i înconjoară.