monumental – cam degeaba

Cred că, pe undeva, povestea asta de dragoste și ură dintre automobil și București e mult mai veche decît credem.

E de ajuns, din nou, să privim peste umăr, la veacul trecut.

Cu toate că – știm prea bine – construiam mult, construiam îngrămădit și construiam zgîrcit, ne dădea mîna, la o adică, să ne fălim cu bulevarde maiestuoase, cu piețe gigantice, cu planuri cu care nu s-ar fi rușinat, ani mai încolo, nici măcar Ceaușescu.

Privin axa monumentală Nord-Sud pe care ne-am dorit-o ne dăm seama foarte bine. Lată, largă, prea largă, numai bună și pentru noul stăpîn cu patru roți al civilizației!

Dar mai bine decît orice reiese din stilul de-a crea piețele publice.

Ce diferență față de piețele modeste și cochete de dinaintea automobilului! Izvorul Rece, Rosetti, Kogălniceanu, Foișor păreau scuaruri de provincie comparîndu-le cu cele apărute între Războaie. Nici la Universitate și în Romană nu vedem încă vreo disproporționalitate vădită între nevoile și visele urbanistice.

Chiar și piața Arcului de Triumf – echilibrată și reușită – pălește un pic în fața surorii sale de la un kilometru mai încolo, de la Aviatorilor: o răspîntie uriașă, un deșert citadin monstruos!

Rondul cochet cu șapte raze de jos, de la Coșbuc, trasat de asemenea în trecut, ne pare doar un giratoriu utilitar – nu mai mult – față de rondul de la intrarea-n Parcul Carol.

Dar ce mai spui de rondul plănuit la intersecția bulevardului Mărășești cu actuala Magistrală? Pierdut astăzi, îi mai admirăm vasta întindere doar în imagini fotografice istorice.

Largul spațiu de la podul Operei fusese configurat, încă, cu gîndul la construirea Gării Centrale.

Salvat de părculețul mărișor, din rondul Pieței Confederației Balcanice – adicătelea, la Dorobanți – se desfac o droaie de străzi și străduțe, făcîndu-l astfel mai omenesc.

Ne plăcea să fie mare – fără să ne iasă mereu marele ăsta frumos. Nicicînd, niciodată, piețe ca Victoriei, Unirii, a Senatului ori spațiul din preajma Palatului Regal n-au avut, în totalitatea lor, ceva îmbietor, rămînînd spații publice ratate, nehotărîte, neterminate.