Radu Vodă rămîne o oază liniștită și verde a orașului nostru.
Da’ ceva la verdele ăsta e neadecvat: nu se pupă aerul cuminte, plin de istorie… cu hîrdaiele-n care-s puși palmieri.
Dar așa se-ntîmplă cînd biserica e ceva ce funcționează pentru sine, fără a simți dincolo de poarta grea și zidul înalt.
În câțiva ani, poate în cursul vieții noastre, o să începem să avem ierni fără îngheț la sol și fără temperaturi negative diurne, ceea ce o să elimine nevoia de a pune palmierii în troace de gen – vor fi plantați direct în pământ și cel mult protejați iarna la rădăcină. Ca întreținere însă, palmierii sunt plante mizerabile: crengile vechi trebuie tăiate anual (cu o scară telescopică gen pompieri), altfel fac foarte multă mizerie în jur. Nici nu fac prea mare umbră, iar valoarea decorativă e doar din asocierea cu peisajele tropicale, însorite.