of, Doamne! Îmi dau sama ce-o fi fost în sufletu omului, cînd, dupe ce şi-a făcut frumos casa a văzut că n-are cum să facă gratar aşa cum trebe.
… da’ s-a descurcat.
Ţara care a dat un Anghel Saligny, un Henri Coandă, un Gogu Constantinescu, un Aurel Persu, un Traian Vuia, un Petrache Poenaru poa’ să fie mîndră şi-n veacul nostru de fiii ei.
Dar terasa aia! Cum e terasa aia!
Şi cum se mai veştejesc vecinii când îşi porneşte omul “furnalul”! Iar dacă eşti câine, mori de miros şi urli la lună în plină zi!
Nu-l poti acuza ca a incercat sa previna o interventie a pompierilor 😛 Dar oricum asta e moda acum: cat de mica ar fi curtea trebuie sa ai un gratar in ea. Sa moara dusmanii, nu alta!
Țepele alea de la acoperișul terasei aduc consistent a arh. Sturdza :))
Miemi place gresiea aia gri de la poartă. Treapta.
Are și nijte treceri line, casă nu te-mpiedici cînd te ții dă gard… în caz dă vii mai abțiguit dăăă laaa… dă pă unde oi veni, în pana mea, ca nuvă-nteresează pă unde bieau io .
Și gresiea asta merge de minune cu poarta dă fer forjat vopsită-n alb…