Ne interesăm pentru dumneavoastră. Aveți curiozități? N-avem răspunsuri, ci deslușiri: fiindcă… întrebările contează.
O să piardă Gabriela Firea?
Poate.
O să cîștige Nicușor Dan?
Poate.
Da’ a făcut ceva Nicușor Dan?
Nicușor Dan n-a stat pe loc în ultimii ani. Aparent, i se poate reproșa lipsa de rezultate parlamentare – dar nu faptul că în tot timpul ăsta a acumulat multe alte lucruri.
Există un program de refacere a Capitalei?
Nu știm cîte pagini are, dacă are poze sau dacă e scris la două rînduri.
Are cineva soluții minune?
Nu – e vorba de peticit și cîrpit.
O să fie mai bine într-un alt mandat Firea?
Nu.
A fost Gabriela Firea un primar mai rău decît Sorin Oprescu?
Nu.
Pînă la urmă, alegerile astea – pe scurt – sînt între Gabriela Firea și Nicușor Dan?
Cam da.
Dacă iese Nicușor Dan se termină cu chermezele, cu voucherele, se opresc unele proiecte de infrastructură?
Nu.
O să fie Nicușor Dan un primar puternic?
Nu.
O să fie Nicușor Dan mai de partea PNL sau mai de partea USR-PLUS?
Bună întrebare!
Se pregătesc „soluții monstruoase“?
Dacă-i vorba de coabitare între primari de sector PSD și primar general Nicușor Dan – poate.
O să tragă primarii actuali de sector pentru Firea sau o să trîntească meciul?
Jumi-juma. Se joacă pînă-n seara alegerilor.
O să cîștige sectoarele „aceiași” din nou?
Pe bune, în sectoarele 2, 3 și 4. Poate nu în sectorul 1. Nu știu în sectorul 6. În sectorul 5 jucăria electorală PSD funcționează bine.
Dacă primarii actuali cîștigă iar, li se poate pune frînă în consiliile locale?
Ceva-ceva se poate.
Sînt locuitorii Capitalei la mijloc – suferind din pricina blocajelor instituționale artificiale?
Un pic, da.
În realitate, e ceva de „stînga“, e ceva de „dreapta“?
Deloc.
Habar n-am cine-s candidații PNL la consilii, merg pe mîna lor?
PNL a făcut în cel mai elegant caz opoziție proastă în București – listele s-au mai spălat un pic acum.
De pe listele USR-PLUS lipsesc oameni care chiar s-au bătut patru ani de zile – de ce?
Poate au obosit, poate s-au săturat, poate au decis că-s alții mai potriviți.
Listele PSD sînt pline de buruieni – de ce?
N-au oameni buni, interesați de administrație și dispuși să se asocieze acum cu ce reprezintă partidul.
Mai sînt și alte partide; merită să mă uit pe alte liste sau la alți candidați la primărie?
Nu.
Mai „contează” Băsescu?
Nu.
Dar dacă știu un independent valoros, să-l votez în consiliul local?
Da.
Să urmăresc dezbaterile electorale, afirmațiile analiștilor, sondajele, „dezvăluirile“ și scandalurile?
Nu.
E greșit că avem în continuare doar un singur tur pentru alegerea primarului?
Nu – dimpotrivă.
O să fie oleacă mai încurcat și greoi votatul în sine acum, cu pandemia?
Poate.
Dacă vreau să mai știu ceva, să întreb pe adresa redacției?
Da.
Dl. Șordan la primărie? Mai rămâne să facă scandal ca marinarul, să pozeze în victimă la televizor pe tema proiectelor blocate de consilieri, iar apoi să candideze în 2024 pentru postul de la Cotroceni. Și să câștige. Parcă am mai văzut odată filmul…
Încă nu se știe bine ce om politic o să fie Nicușor Dan.
Pardon? Cum sa nu fie “gresit” (un termen extraordinar de bland, de altfel) sa fie un singur tur?
Si Basescu conteaza din pacate, in sensul de a-i da o sansa, chiar serioasa, lui Firea sa ramana. Fara el sansele sa scapam macar de problema asta erau chiar bune, desi asa cum spuneti aici, ND ar avea o pozitie slaba.
Corect!
Un singur tur este “gresit de tot”. Asta permite anumitor “iepuri” sa traga voturi de la cei doi candidati cu sanse.
Daca ar fi fost un singur tur la prezidentiale, foarte diferit ar fi aratat istoria prezidentiala a Romaniei, iar Basescu ar fi fost un nume de care putini si-ar mai fi amintit acum (Basescu ar fi pierdut practic toate alegerile pe care le-a castigat, fiindca a pierdut in primul tur la locale si cu Oprescu si cu Geoana, iar la prezidentiale si cu Nastase si cu Geoana). Cu un singur tur am fi avut acum a doilea mandat al lui Ponta, iar PSD-ul ar fi avut presedintia din 90 incoace neintrerupt.
Eu văd la ce a dus sistemul unui singur tur – în sfârșit, cine are interes se coalizează, se adună, lucrează umăr la umăr. De silă? Puțin contează.
Nu câștigă? N-au lucrat deajuns.
Și din păcate, nu: încă nu lucrează împreună deajuns.
Cei cu interes pt. putere se coalizeaza si cei care chiar vor sa faca ceva, care tin la anumite cauze, raman pe dinafara. Chiar si vorbind de cei din interiorul partidelor care ajung in acea coalitie, d-apai de eventualii votanti care raman si …, si cu votul dat.
Iar cei care vor altceva, alte optiuni decat cele mari, raman si mai si pe dinafara, nici nu prea pot macar sa incerce sa-si exprime optiunea intr-un prim tur, iar cei care ar vrea sa ofere acele alte optiuni n-au acel prim tur ca platforma de prezentare, ca sa apara pe agenda publica, poate sa prinda niste locuri si/sau poate sa devina mai relevanti in viitor.
Aliante se pot face si dupa ce ai rezultatele. Si alta intrebare e de ce ai vrea aliante stabile, ca sa ai o majoritate care sa faca tot ce vrea si restul doar sa faca figuratie, in loc sa fie nevoie de dezbatere de la caz la caz, si sa aiba fiecare sansa sa faca diferenta, sa-si impuna unele idei, sa blocheze altele…
Dacă v-aș spune că lucrurile merg după voința eșalonului doi…
Primele locuri pe liste sunt ori obligații, ori locomotive, intră oricum.
Ambițiile care mînă jucăria sunt la locurile pe muchie – acolo să vezi intrigi, invidii, gelozii și altele.
Mai ales când se știe că vreo locomotivă pe loc eligibil se va retrage după alegeri în favoarea următorului pe listă.
Se joacă. Asta e politica – asta e democrația: se joacă meciul!
Asta-i clar, dar eu vorbeam de altceva, de faptul ca atunci cand se fac astfel de aliante inainte de un vot intr-un singur tur, este vorba de doua grupuri mari, membrii fiecaruia fiind uniti de dorinta de a obtine puterea in detrimentul celuilalt grup. Implicit, daca se reuseste sa se realizeze o astfel de alianta, inseamna ca fiecare parte a sa, fiecare partid, are la conducere persoane cu acea mentalitate, iar membrii care tin la anumite valori, doctrine, proiecte, sunt dati la o parte, ceea ce evident implica si tradarea celor care i-au votat pt. acele valori/doctrine/proiecte si nu doar ca sa nu iasa ailalti.
In plus, campania se face pt. primar in general, nu pt. consiliu, si candidatul este locomotiva, imaginea publica, participantul la dezbateri, astfel incat daca un partid renunta la a avea candidat propriu din cauza sistemului electoral, isi scade semnificativ si sansele la consiliu.
Iar cei mici sunt loviti si mai rau, pt. ca daca ar avea candidat si aparitia acestuia si participarea la dezbateri ar fi general acceptate, ar beneficia de o vizibilitate care s-ar putea traduce chiar intr-o sansa de a atinge pragul la consiliu, sau daca nu macar intr-o crestere de notorietate care sa le dea o anumita pozitie de negociere in viitor cu alte partide, sa le deschida cai de colaborare cu societatea civila, si poate sa le dea ceva mai multe sanse la alegerile urmatoare. Dar daca ori nu au candidat, pt. a nu lua din voturile celor mari, daca au sa zicem o antipatie mai mare pt. unul, ori au si orice aparitie le aduce doar acuze din toate partile ca “fura” voturi si “fac jocurile” cuiva, practic nu vor exista in perceptia publica, sau vor exista doar in sens negativ, ceea ce le va perpetua conditia, lipsa de sanse.
Cand sunt mai multe tururi, rolui primului tur fix asta e, sa ofere o platforma celor mici si sa permita celor medii/mari, care probabil vor cauta sa formeze aliante mai tarziu, sa-si sustina propria viziune, sa se adreseze propriului electorat.
Eu tot zic că cine vrea să tragă, o să tragă – și o să tragă mai tare, mai din timp.
Atîta vreme cît candidații la primărie „de opoziție” nu-s cunoscuți de nimeni de dinainte însemnează o lene și-o neacceptare a democrației în sine.
Ne-am obișnuit să-i lăsăm să se desfășoare pe final, cînd ar trebui să-i putem cîntări măcar cu un an înainte, asta ar trebui să se schimbe și poate o să se schimbe la ciclul viitor.
Un singur tur este o aberatie a democratiei. Pentru ca elimina sistematic principiul alegerii cu majoritate (50% +1). Lipsa de reprezentativitate, frustrari, haiducie.
Mie mi se pare ca Nicusor Dan este acelasi ca om care isi doreste ca principile si legie sa nu fie calcate in picioare. Cu mai multa experienta acumulata. Si care sper sa fie sistematic, asa cum ar trebui sa fie un om cu logica matematica.
Democrație? Ce mai mult o poate defini decît dorința de a participa la ea?
Încă-ncerc să mă dumiresc ce-l mînă, în sinea lui, pe N. Dan: încăpățînarea?
N-am nevoie de logică matematică, așa cum n-aveam nevoie de precizia chirurgicală a doctorului Oprescu, ori de alte deprinderi dobîndite pe mare ori pe uscat.
Poate sunt idealist, dar eu cred ca ce-l mana pe Nicusor Dan este dorinta de a realiza lucruri foarte bune (si, implicit, de a fi foarte bun) in domeniile in care isi desfasoara activitatea. Asa a fost cu matematica in liceu si facultate, asa a fost si profesoratul (punand bazele Scolii Normale Superioare Bucuresti), asa a fost si cu activitatea ONG-istica.
Primaria este o extensie a activitatii sale pentru protejarea Bucurestiului: cum poti sa-l protejezi mai bine decat prin a fi primar?
Fiind cel mai bun ong-ist 😀
Dar de cineva sistematic tot e nevoie. Ramane de vazut daca e cineva sistematic in sensul bun sau in sensul rau al lui Oprescu/Firea si toti de dinainte.
Mai bun, după ce văd eu.
“Democrație? Ce mai mult o poate defini decît dorința de a participa la ea?”
M-am intors pentru ca am uitat sa spun esentialul. Una nu exclude pe alta. Lumea ar trebui sa vina sa voteze. Insa aia putini care vin, sa aleaga cu majoritate, nu asa, cu majoritate relativa. Daca am presupune prin absurd ca ar veni numai 100 oameni la vot si sunt 10 candidati, nu ar fi normal ca sa castige unul care are 12 de voturi cand dintre ceilalti unul are 11, 7 au cate 10 si unul are 7 … Normal ar fi sa castige unul care aduna 51 de voturi pentru ca ala va trebui sa-i reprezinte pe cei mai multi care altfel nu l-ar fi votat, lucru care inseamna negociere si coagulare, compromis adica o mai buna reprezentare a intereselor mai multora, macar statistic vorbind.
Eu pur și simplu cred că nu mai contează – nu că ar fi un „detaliu” – doar că lucrurile au darul să se așeze și așa.
Mie mi se pare ca orice lucru care incalca un principiu este periculos. Adica este esenta acelei ziceri cu pavajul cu intentii bune. Sau cu “merge si asa”. Sau cu “scopul scuza miijloacele”.
Nu văd nici un principu, doar o tradiție – ceva la care putem renunța cînd nu mai își găsește rostul.
Acu’ ce facem, prelungim meciul să cîștige iar Scorniceștiul?
Pai principiul e clar, de la romani incoace. Majoritatea absoluta conduce la o decizie si nu majoritatea relativa. E vorba despre reprezentativitate (asta e rostul, mie mi se pare clar, il gasesc si cu ochii inchisi …) si nu are legatura neaparat cu traditia cat cu statistica. Din pacate in Constitutie asta nu e spus explicit decat pentru presedinte si pentru modul in care se desemneaza un prim-ministru, atunci cand un partid ar avea aceasta majoritate absoluta. Deci ce se aplica la presedinte ar fi trebuit sa fie mai limpede un principiu, prin urmare s-ar fi aplicat la alegerea oricarei persoane care candideaza pe un post, oricare ar fi acel post.
și cum vatămă asta un singur tur la primar? Că și la al doilea tur pot veni să voteze o sută de oameni
Pai acum amestecam lucrurile – cvorum si majoritate absoluta. Bineinteles ca ar putea sa vina numai o suta. Dar daca vin o suta, tot 51 ar trebui sa fie numarul magic. Daca legea ar impune un cvorum (ca la referendum) atunci oricum, in limitele cvorumului, majoritatea absoluta dintre cei care ar intruni acel cvorum ar trebui sa decida. Pana si un guvern minoritar trebuie sa fie votat de 50%+1 dintre membrii parlamentului. Nu poti deveni prim-ministru daca obtii numai 50% din voturi, nu? Nu poti sa ajungi presedinte daca nu ai 50% +1 DIN AIA CARE PARTICIPA LA VOT si nu din aia care au drept de vor si care nu vin. Nimic din consiliile locale nu se decide altfel decat cu majoritatea celor prezenti (daca exista cvorum de sedinta). De ce am alege o persoana atat de importanta precum primarul printr-o exceptie de la regula?
Eu, unul, mi-am luat-o rău în bot, cu legislatura care se încheie curând. Fidel ideii că primarii Bucureştiului trebuie să fie, toţi, de aceeaşi “culoare” pentru o cât mai bună colaborare, am văzut pe viu ce înseamnă asta. PSD-ul, care a avut toate primăriile, mi-a demontat fără cruţare această speranţă. De aceea, practic, nu mai am nicio aşteptare de la viitorii aleşi. In ce priveşte discuţia cu un tur sau două, cvorum, majorităţi etc. eu zic că alegerile locale trebuie să fie prilejul concret al interesului cetăţeanului pentru cum e sau cum vrea el să fie gospodarit oraşul, comuna, satul în care locuieşte. Acesta ar trebui să fie singurul motiv pentru care el să vină sau nu la vot, într-un tur sau două, nu contează. Din păcate, la noi încă se marşează cu destul succes pe ideea de ” e de dreapta” sau “e de stânga”, deci pe criterii politice sau, mai bine zis, politicianiste adică, practic, se deturnează cu buna ştiinţă mobilul real al alegerilor.
Apăi, no, nu merge să nu fie politică la mijloc în administrație, nu se poate doar cu bune intenții, competențe și viziuni frumoase.
Na – uite la Nicușor Dan: fără stagiul politic din Consiliul General și fără cel din Parlament nu evolua.