Civilizaţie publică LXXVII – Institute și clădiri administrative

de Ando și HM

Ne-ndreptăm atenția spre clădirile construite-n vremea comunismului cu scopul de a adăposti institute și pavilioane adminstrative ale unor întreprinderi – adicătelea ceea ce numim azi clădiri de birouri. Interesante, fiindcă au avut darul să mai vină cu ceva schimbări în arhitectura-tip a vremurilor de-atuncea.

Cîteva le-am văzut deja-n seria caselor căzute, cum ar fi cea de la „Vulcan”, de la Basarab, ori cea unde-a fost „Pro TV”…

Altele numai bine n-o duc – să vedem doar turnul fostei întreprinderi Grivița. În fapt, ideea articolului de la el a plecat; mai precis în urma unui comentariu al lui Adrian Crăciunescu.

… și tot din categoria celor care pesemne nu mai prind renovarea, corpul administrativ de la „Aversa”:

Altele au dispărut: clădirea din dosul Palatului Telefoanelor, și cea de pe Vasile Lascăr colț cu Batiștei, în locul căreia s-a construit sediul firmei „UTI”.

Nu putem trece cu vederea neinspirate modernizări în urma cărora s-a pierdut tot „ceva-ul” inițial – clădirea de pe Hristo Botev a Centralei industriale pentru rețele electrice e o bună dovadă.

Oricum, e greu să ne așteptăm ca toate clădirile astea să rămînă așa cum au fost proiectate; cu siguranță cele mai multe chiar au nevoie de consolidări, recompartimentări și modernizări ale sistemelor de utilități; pe măsură ce operațiunile astea o să aibă loc, renovarea – chiar radicală – a fațadelor se va produce.

Poate nu-i rău; dar vedem că asta-nsemnează doar apariția în București de alte noi clădiri-tip. Vorbim de refacerea relativ recentă de pe Gramont a fostei Intreprinderi de prezentare și ambalare pentru chimie, de reconversia clădirii „Romanoexport” de pe Doamnei și de transformarea fostei clădiri IPA din Floreasca, oricum eclipsată de noul complex din zona „Automatica” (foto) și nu putem ignora transformarea institutului abandonat din zona Luterană.

Dar mai avem destule apropiate de starea inițială; chiar dacă nu se poate să trecem pe la toate – în special pe la clădirile adminstrative ale întreprinderilor grupate pe fostele platforme industriale – iată cît mai multe.

Pe Mendeleev, colț cu Biserica Amzei, fostul minister al minelor:

Tot în zonă, clădirile fostului minister al cercetării.

O clădire de referință – pentru mozaicul de sus și pentru stîlpii de jos – e cea a Institutului de matematică de pe Grivița.

Fix lîngă ea, pe colțul străpungerii bulevardului Dacia – Institutul de construcții industriale, cîndva:

Pe Nicolae Filipescu, cu o oarece eleganță conferită de cărămida aparentă; în spate se află clădirea Ministerului Sportului, care a fost renovată banal; volume similare găsim și la sediul Parchetului de pe strada Scaune, unde de asemenea renovarea a fost nefericită.

Rămînem tot acolo cu clădirea următoare – de o simplitate reușită -, care se poate vedea ori din Filipescu, ori – mai bine – din Tudor Arghezi; probabil să fi fost Institutul de Sistematizare, Locuinţe şi Gospodărire Comunală (prilej cu care remarcăm numărul considerabil de asemenea entități în vremea planificării comuniste):

Pe Cavafii Vechi, sediul RADET.

Clădirea UCECOM din Plevnei.

Pe Matei Millo cam cîntă cucii-n fostul Institut de proiectări județene.

Două institute – Cantacuzino și de Biologie și Patologie Celulară – pe care le vedem din strada Hasdeu.

Pe Gîrlă-n sus, emblematica siluetă a fostului minister a industriei chimice.

Nu nereușită – clădirea de pe Știrbey a institutului de proiectare Carpați.

La cîțiva pași, nici prea-prea, nici foarte-foarte și oricum în afara subiectului propus – Conservatorul; și dacă-i pe-așa, hai să aruncăm o privire și la Arhitectură – nu prea ai cum să zici că taman casa arhitecturii e cea mai arătoasă dintre toate.

O clădire reușită – cel puțin pe dinafară, întrucît la Cutremur s-a cam storcit – e Centrul de calcul al Transporturilor.

Centrul de calcul al Finanțelor, din Poenaru Bordea, e, în schimb, banal.

Cam din aceeași categorie, clădirea „Ascensorulului” de pe Justiției.

Salvat de „crenelul” ce iese-n afară, blocul Institutului de cercetare pentru informatică de la Miciurin.

Revenim lîngă „Aversa”, unde – peste drum – corpul administrativ de la Mecanică Fină (Centrala și Institutul știintific de cercetări pentru Mecanică Fină și Scule pe numele-i vechi) se menține binișor!

Azi, și el modernizat, corpul dedicat birourilor de la „Electromagnetica”.

Un complex interesant, pe Calea Victoriei colț cu Eforie – unde se afla Casa de Mode; și asta avea rang de institut, și – tot ieșit din tipar – complexul Postăvăriei Române din Pantelimon.

Amintim, fără a le mai ilustra direct fotografic: clădirea-stup de la Combinatul Apicol din Băneasa, o interesantă construcție și hardughia ISPE (Institutul de Proiectări și Studii Energetice) din spatele Circului, sediul IPROLAM (Institul de Proiectări Secții și Uzine de Laminare) de pe Negustori, sediul „Energomontaj”-„Energoconstrucția” de vizavi de Perla, clădirea Întreprinderii de reţele electrice București de lîngă Spitalul de Urgență, vechiul sediu IPROMET (Institutul de proiectăti de uzine şi instalații metalurgice) din Crîngași, clădirea INTEC (inițial Institutul de cercetări tehnologice pentru construcții de mașini) de la BIG Berceni, birourile stației de Salvare de pe Eminescu precum și clădirea din Tei folosită de Ministerul de interne.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici