Ăl mai prost, ăl mai slab – ăla suferă întotdeauna cel mai tare.
Ce bucurie că pe Splai biciclistul împărățește, dîndu-i-se o bandă-ntreagă numai pentru el, dacă în tot timpul ăsta prăpăditul de pieton nu mai poate să mai meargă pe trotuar, întrucît mașinile numai aicea se mai pot pripăși?
Listă de articole selecționate despre transportul public – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici
nu le-au mai ajuns stalpisorii de beton pusi pe marginea trotuarelor, au intrat toti intre grozavesti si eroilor 🙂
pe bune, că o să rămînem vreodată fără stîlpi de beton în orașul ăsta!
Eu cind sint intr-o dispozitie mai proasta si ma nimeresc pe un trotuar ca ala, ori infig un cot in oglinda nemernicului ori trec direct pe capota. I-am turtit odata capota unuia cu Audi iar alta data am dislocat o oglinda din lacasul ei. Pe unele le-am dat peste cap. Nici nu ma uit daca e sa nu vreunul inauntru sau in apropiere, oricum ar fi, mor cu el de git.
comme à la guerre 🙂
Cred că se cuvin două întrebări:
1) Cine merge pe trotuarul ăla de pe partea cu gârla, care are treceri de pietoni doar din km în km pentru partea opusă a drumului?
2) Cum traversează şoferii pentru a ajunge la/de la maşinile lor parcate acolo?
Cine vrea să meargă frumos, pe la umbră, poate de mînuță, da-n orice caz fără să meargă de-a latul.