despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cînd zidurile vorbesc

Rar, te mai alegi și cu un folos tot căscînd gura după urîțeniile orașului…

Iată-ne pe Sfînta Vineri, la numărul 7, unde casa asta tot căzută a rămas.

Dar cînd te uiți mai bine la ea deslușești, sub firma de „GEAMURI” – la rîndu-i un vestigiu onorabil – că scrie… FARMACIE!

… iar oleacă mai la stînga – revelate de spălarea vopselei cu care-au fost acoperite cine știe cînd – literele altei firme:

N-am izbutit să-i luăm urma, ce să facem! Înainte de Război am găsit, ființînd aici, magazinul „Placajul Românesc” și pielăria lui Solomon Ludmer; mai apoi, odată cu schimbarea vremurilor și a numerotării clădirilor (fostul număr fusese 11), un laborator de prăjituri, o unitate a cooperativei „Igiena” – doar atîta.

O altă frumoasă surpriză de așteaptă pe strada Maltopol, la numărul 18.

Ia, un calcan urît, coșcovit – dar cine oare și-o fi lăsat, pentru totdeauna, iscălitura de meșter în tencuiala crudă? Ai băga mîna-n foc că un Dimitrie-nu-știu-cum… „dis Piciul”? – cel puțin mie așa-mi pare.

Atîtea alte istorii zac sus pe ziduri în orașul nostru! Ne reamintim, cu drag, de toate…

2 comments to cînd zidurile vorbesc

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>