scris de C. D. Mocanu
Ca o continuare firească a demersului început prin publicarea articolului „Primejdia aşteaptă la semafor”, în ziua de miercuri 2 septembrie 2020/20:57 am transmis prin e-mail Societăţii de Transport Bucureşti (STB), Companiei Municipale Iluminat Public Bucureşti (CMIPB) şi spre ştiinţă Primăriei Municipiului Bucureşti petiţia intitulată „Sesizare pericol public”:
„Subsemnatul Dan Constantin MOCANU, domiciliat în Bucureşti, …. , tel. …. , e-mail … vă supun atenţiei, prin documentul anexat, PERICOLUL PUBLIC pe care îl reprezintă stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric şi/sau iluminat stradal din jurul intersecţiei străzii Constantin Brâncuşi cu bulevardul Nicolae Grigorescu.
Vă solicit intervenţia neîntârziată pentru înlăturarea acestuia.
Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”
Documentul PDF anexat conţine partea a doua a articolului, cea referitoare la starea tehnică a stâlpilor, din care am eliminat câteva propoziţii cu rol de ingredient publicistic.
Nu cred că vreuna dintre instituţiile sesizate va percuta ca la alarmă sau se va umple de bucurie că „S-a găsit şi ăsta să ne dea de lucru!”. Din această pricină am găsit cu cale că e potrivit să relatez pas cu pas mersul ostilităţilor.
Primul semn a venit a doua zi, joi 3 septembrie 2020/12:25, de la PMB. Prin Direcţia Relaţii cu Publicul şi Registratură aceasta a confirmat primirea şi înregistrarea petiţiei (număr şi dată). Reacţie legală, promptă, corectă şi civilizată. Bravo! Manifest totuşi un entuziasm reţinut pentru că „urma alege” şi n-ar fi prima dată când „pricepuţii” Primăriei pun batista pe ţambal. Au făcut-o în chestiuni mult mai grave decât „rahatul” zgârmat de mine.
După 48 de ore ceilalţi doi „andrisanţi” executau încă programul de somn şi deci nu puteau să se ocupe de o petiţie nenorocită. Am fost astfel obligat ca vineri 4 septembrie 2020/21:01 să le dau deşteptarea:
„S-au scurs 48 de ore (două zile lucrătoare) de când v-am trimis prin e-mail (02.09.2020/20:57) petiţia Sesizare pericol public fără să primesc confirmarea înregistrării acesteia (număr şi dată), aşa cum stabilesc reglementările legale. (captură de ecran ataşată)
Primăria, patronul dumneavoastră, v-a stricat strategia şi a făcut-o în ziua de 03.09.2020 la ora 12:25.
Ceilalţi slujbaşi ai bucureştenilor de cât timp au nevoie pentru a-şi îndeplini obligaţiile morale, profesionale şi mai ales legale?
Să auzim de bine!
C.D. Mocanu”
Cel dintâi s-a deşteptat domnul Răzvan Râpeanu, dispecer şef la CMIPB. Preocupat de problemele companiei, sfeşnic la datorie, domnia sa a sărit din baie sau din pat şi în aceeaşi zi la ora 23:38 mi-a scris următoarele:
„Buna seara domnule Dan Constantin Mocanu,
Avand in vedere ca sesizarea dumneavoastra face referire la degradarea fizica a stalpilor de iluminat public (acestia apartin Societatii de Transport Bucuresti sau societatii E-Distributie Muntenia S.A.) de la adresele mentionate, aceasta a fost redirectionata catre entitatile competente pentru luarea masurilor ce se impun.
Pentru alte detalii, va stau la dispozitie,
Multumesc,
Razvan”
Mă pregăteam să merg la culcare şi m-a aruncat în pragul insomniei. Noroc că există vinul negru! Bănuiesc ce a vrut să spună cel băgat la înaintare fără să aibă vreo treabă cu chestiunea în discuţie şi asta doar pentru că mai ştiu câte ceva despre domeniu. Altfel, textul îi cufundă pe mulţi în beznă.
I-am dat replica sâmbătă 5 septembrie 2020/13:29:
„Domnule Râpeanu,
Vă mulţumesc pentru osteneală!
Răspunsul dumneavoastră formulat într-o manieră chinuită îmi dovedeşte una din două:
– Ori nu aţi citit petiţia mea;
– Ori aţi citit-o şi nu aţi înţeles nimic!
Iată de ce:
- N-am făcut niciunde referire la degradarea fizică a stâlpilor de iluminat public. Petiţia mea are ca obiect „PERICOLUL PUBLIC pe care îl reprezină stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric ŞI/SAU iluminat stradal”.
- Ca urmare am adresat-o Societăţii de Transport Bucureşti şi Companiei Municipale Iluminat Public Bucureşti. Primăriei Municipiului Bucureşti i-a fost trimisă doar „spre ştiinţă”.
- Răspunsul dumneavoastră are caracterul unei corespondenţe private.
Eu m-am adresat în mod oficial unei companii oficiale. În consecinţă petiţia mea trebuie oficial înregistrată iar răspunsul trebuie să fie unul oficial, semnat de reprezentantul acesteia, de regulă un director, sau de un delegat legal împuternicit care semnează „pentru”. - De când dispecerul, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de iluminat public gestionează mijloacele fixe ale acesteia (stâlpi, corpuri de iluminat, reţele în ansamblu…) astfel încât să ştie cui aparţine fiecare din ele?
- De când dispeceratul unei companii municipale de iluminat public are şi atribuţiile „unui compartiment distinct pentru relaţii cu publicul care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari”?
- De când un dispecer, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de ilumint public este împuternicit să semneze doar cu numele mic un document oficial în locul reprezentantului legal al acesteia?
Când veţi răspunde coerent, în frumoasa limbă română, la toate acestea aş putea lua în considerare mesajul dumneavoastră.
Până atunci, legal, acesta nu există!
Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”
După o oră şi ceva am revenit şi am făcut o completare:
„Domnule Râpeanu,
Adăugaţi pe lista întrebărilor la care aştept răspuns:
- La ce dată şi cu ce număr a fost înregistrată petiţia mea?
- Cui, cu ce număr şi la ce dată a fost aceasta repartizată spre competentă rezolvare?
Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”
Schimbul de informaţii pe care l-am avut cu domnul Râpeanu a fost trimis „spre ştiinţă” şi STB-ului. Adică băieţii sunt avizaţi!
Modul stângaci în care a reacţionat CMIPB prin „reprezentantul” său m-a determinat să-i acord un pic de atenţie. După alegerile locale voi reveni asupra chestiunii cu unele constatări legate de organizarea, de funcţionarea şi mai ales de personalul companiei. Până atunci două ciudăţenii pot fi dezvăluite fără să fie folosite ca instrumente pentru bătaia electorală.
În structura companiei există şi Direcţia Comunicare subordonată unui director general adjunct şi condusă de un director. Împreună cu patru colaboratori acesta se îngrijeşte de comunicarea interinstituţională şi de cea cu persoanele fizice. Iată ce găsim printre atribuţiile asumate chiar de domnia sa în CV:
„• Crearea unei imagini favorabile Companiei în exterior, în rândul colaboratorilor şi potenţialilor colaboratori;
• Elaborarea şi transmiterea unor răspunsuri bine documentate, solicitate de diverse instituţii mass-media, ONG-uri sau persoane fizice, conform legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public;
• Înregistrarea corespondenţei societăţii transmisă/primită în/din exteriorul acesteia, asigurând:
– înregistrarea documentelor în sistemul de evidenţă stabilit;
– expedierea corespondenţei în afara societăţii, prin poştă sau prin curier;
– distribuirea corespondenţei către compartimentele din cadrul unităţii.”
Nu mai înţeleg nimic!
• Cine şi de ce îi permite unui angajat fără atribuţii în „crearea unei imagini favorabile Companiei” să acţioneze exact pe dos?
• Cine şi de ce îi permite unui angajat fără atribuţii specifice să elaboreze „răspunsuri bine documentate”?
• De ce nu a fost înregistrată petiţia mea?
Un comunicat de presă, nedatat, postat pe site-ul companiei ne informează că aceasta „ a realizat un nou proiect – «Modernizare şi optimizare parametrii tehnico-funcţionali ai Sistemului de iluminat public – Calea 13 Septembrie (pe tronsonul cuprins între Bd. Libertăţii – Str. Izvor)», în colaborare cu Trustul de Clădiri Metropolitane”. La sfârşit apare şi o precizare:
„Până în această fază a proiectului, stâlpii vechi, aflaţi într-o stare de degradare avansată, nu au fost înlăturaţi, Compania Municipală Iluminat Public Bucureşti S.A. neprimind până în acest moment o solicitare în acest sens.”
Ia te uită! Încep să mă îndoiesc de cunoştințele mele profesionale! Într-o lucrare ca cea invocată de comunicat, demontarea stâlpilor neutilizaţi, mai ales a celor degradaţi, şi transportarea lor este o operaţiune obligatorie, cuprinsă în proiect.
• De ce i-au mai înlocuit dacă nu i-au demontat pe cei „vechi, aflaţi într-o stare de degradare avansată” ?
• De la cine aşteptau „o solicitare în acest sens”?
• Cine a întocmit, cine a aprobat şi cine a avizat proiectul?
• Probitatea profesională le-a solicitat ceva?
• Nu cumva au sărit peste demontare pentru a reduce cheltuielile şi/sau pentru a lua faţa concurenţei?
Se pare că abandonarea pe amplasament a stâlpilor neutilizaţi şi/sau aflaţi într-o stare de degradare avansată este un nărav vechi, practicat fără reţinere de unele companii municipale.
Societatea de Transport Bucureşti nu s-a trezit, este încă în aţipeală.
Aşa arată situaţia azi, luni 7 septembrie 2020 la ora 13:28.
Lupte ca la Rovine. Dacă s-ar acorda Oscarul pentru arta cu care oficialitățile eschivează orice răspundere directă și evită acțiunea concretă, am fi cred campioni mondiali.
Astăzi, sub paravanul unor cuvinte politicoase gen „Ne cerem scuze” se ascunde indiferența și disprețul față de cetățean. Ce mă interesează pe mine de scuzele tale, dacă tu ca stat/firmă/primărie/regie, etc. nu ai făcut nimic pentru mine? La ce mă ajută scuzele?
Adevărul este că nimeni nu are chef să aibă dureri de cap la servici.
Eu am lăsat o cerere la primăria sectorului 3 pentru rezolvarea unei probleme legate de locul de parcare (s-a schimbat numerotarea peste noapte și m-am trezit aruncat în altă parte a continentului). Mi s-a transmis în două săptămâni un răspuns politicos că inspectorul de teren va opera schimbarea numerotării „în cel mai scurt timp”. „Vă mulțumim pe această cale pentru înțelegere și vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor cu care vă confruntați”. Au trecut 9 luni și firește că nu s-a întâmplat nimic.
Ce ușor se confundă vorbele mari cu faptele mari!
Până una alta, când vom trece pe lângă acei stâlpi, îi vom privi cu atenție de jos în sus ca pe fructele coapte care stau gata să cadă din pom, sau ne vom trage capetele repede între umeri ca țestoasele, vom înjura în gând și vom mări cadența pașilor.
Ping-pong-ul instituţional ridicat la nivel de…”sport naţional” 🙁
Asta cu numele a devenit deja o boala. Ca atunci cand banca i-a trimis mamei mele, al carei cnp le putea arata ca depasise deja varsta de 75 de ani, un prietenesc mesaj inceput cu “Salut, Cornelia!” …
Mitocania a cuprins societatea. De multa vreme “dumneata” a devenit o formula aproape asociata insultei, la toate magazinele vanzatorul mi se adreseaza cu “tu” ( “ce sa iti dau …?”). Toti au impresia ca daca se adreseaza cu numele mic unei persoane pe care nu o cunosc dau dovada de multa deschidere si prietenie. Chestie scarbos promovata de televiziuni si de firmele de publicitate. Cum nimeni nu mai face armata, nimeni nu mai invata treaba cu ierarhia “buna ziua!_va salut!_sa traiti!”
Uite cum îmi dau eu seama că de ani și ani chiar fac „customer service“ veritabil, pentru clienți risipiți în toate colțurile lumii.
Și presupune multe chițibușuri! Cînd, cui, cum răspunzi, cînd promiți că rezolvi, cînd anunți întârzieri… și o droaie de altele.
Cei care se comportă așa ca mai sus urăsc „să fie la dispoziția clientului“ și nu înțeleg că… nu despre asta e vorba!
Multumim mult, D-le Mocanu!
Ati facut o treab formidabila.
Pericole la semafor, pe trotuar sau pe carosabil?
Am vazut cu totii, poate le-am si pozat, le-am semnalat celor apropiati.
Dar atatea petii, sesizari, urmarirea raspunsului?!
Nu stiu cati au perseverenta sa o faca!
“Salut, Cornelia!”
Confirm, relatia cu bancile – si nu numai – este extrem de neprotocolara, mi se adreseza cu intotdeauna “tu”.
Pe de o parte imi convine, nu vreau sa mi se reaminteasca ca la anul devin si eu pensionar, mai bine sa fiu considerat tinerel …
„crearea unei imagini favorabile Companiei”
Buna dimneata, D-le Mocanu!
Departamentul de Comunicare este facut exclusiv ca sa dea o imagine buna companiei, NU ca sa preia sesizarile si petitiile cetatenilor, clientilor!
Bine ca nu eset inca asa si la Pompieri sau ambulanta: “ati sunat la Departamentul de Comunicare, scolul nostru este sa creem o imagine favorabila institutiei noastre”
Exact la fel, bodyguarzii de la banca sau dn hypermaket sunt colo nu ca sa protejeze pe cumparatori, ci ca sa previna furturile dn magazin sau sa “calmeze” pe clientii revoltati ca le-au disparut fara motiv ceva bani din cont, sau ca asteapta mult la coada …
Într-o lume normală atitudinea mea ar fi fost firească, n-ar fi ieşit în evidenţă, iar cei sesizaţi ar fi reacţionat imediat şi foarte eficient. Sunt convins că toţi cei care acum s-au trezit cu o belea pe cap cred „că ăsta-i un pensionar diliu care n-are ce face”.
Vă rog să observaţi că utilizez materialul clientului şi nu eu sunt acela care a pus între atribuţiile directorului de comunicare de la CMIPB:
• „Înregistrarea corespondenţei societăţii transmisă/primită în/din exteriorul acesteia, asigurând:
– înregistrarea documentelor în sistemul de evidenţă stabilit;
– expedierea corespondenţei în afara societăţii, prin poştă sau prin curier;
– distribuirea corespondenţei către compartimentele din cadrul unităţii.”
Că practic lucrurile stau altfel este altceva şi sunt de acord cu dumneavoastră. Să vedeţi circul dracului cu STB-ul. A început deja!