Cînd ne uităm de unde am plecat, zău că nu strică să fim mîndri o țîră.
În multe locuri din orașul nostru se-ntîmplă chestii care ne plac. Centrul vechi atrage încă lumea care vrea să iasă și să se distreze; zonele din buricul Capitalei sînt frecventate și frecventabile de turiști; au apărut mici districte unde – pe timpul zilei – se-nvîrt afaceri și mișună oameni îmbrăcați frumos. Știm unde să ne adunăm printre ai noștri, chit că sîntem mai de fițe, mai boemi ori mai familiști.
Cu toate astea, fiecare din locurile astea e separat, rupt de rest; și, mai important ca orice, experiența sa cetățenească nu e completă.
Adicătelea, acolo unde iese omul să se distreze, nu poate locui; nici acolo unde iese să muncească. Și nici viceversa.
Ați văzut – Centrul e mort: nu se poate locui în el din cauza dărăpănării clădirilor, a mizeriei și a vecinătăților dubioase. Ca „hub de business” nu-l folosim; marea majoritate a clădirilor administrative și de birouri sînt ocupate aici de entități publice învechite și parazitare. Nici măcar ca un soi de de leagăn unde să propășească afaceri mici, magazine mici și chestii „alternative” nu-și găsește rost.
Năzuința e să se nască măcar un loc – care să poată da exemplu – plăcut, cool și prietenos tot timpul zilei și al anului: nu doar pe durata unor activități sau a unor evenimente.
Cînd revenim dintr-un alt oraș european ne dăm seama că asta ne place acolo – nu doar că oamenii „au bani” sau că autoritățile „își fac treaba”. Ne încîntă faptul că oamenii pot face cît mai multe lucruri într-un loc fără să fie siliți să caute lucrurile astea-n mai multe locuri.
… dacă s-ar putea și locui și trăi în același timp în același loc – despre asta-i vorba.
Așa se naște veritabila comunitate.
comentarii