despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Treziţi-vă, edili! E parcul PACHE!

scris de Ando

Să tot fi avut vreo 8 ani când l-am auzit pe taică-meu spunându-i mamei: „Trebuie să ne grăbim să ajungem la parcul Pache, să ne întâlnim cu X”. Stăteam pe acea vreme în Cazărmii şi, pentru mine, acea discuţie era semnalul că ai mei plecau, iar eu aveam la dispoziţie câteva ore de „libertate” ca să hălăduiesc pe străzi cu prietenii de joacă. Şi totuşi, numele de Pache mi-a rămas în memorie, probabil din cauza sonorităţii sale zglobii: Pache, Mache, Lache, Tache… nişte bisilabice care păreau extrase din nişte texte cu iz umoristic.

Anii au trecut. Am aflat, apoi, de la domnul Vladimir Dogaru, formidabilul meu profesor de română de la liceul Eminescu, de unde venea acel Pache iar, mai încolo, prin intermediul unor colegi de facultate, am localizat şi amplasamentul concret al parcului. Trebuia să ne întâlnim la o agapă. „Ne vedem la Izvorul Rece” mi-au zis. Unde e asta? am întrebat. Cum, unde? La Parcul Pache, rondul de lângă Biserica Greacă, acolo unde se despart bulevardele Republicii şi Dimitrov”.

Aşa că vă spun cu mâna pe inimă: niciodată, dar niciodată, chiar în perioada de dinainte de decembrie 89, eu nu am auzit pe cineva să spună altfel locului decât aşa: Parcul Pache!

Cum se ştie, după decembrie 89 s-a trecut la redenumirea multora din arterele oraşului. Aşa că rondul a revenit, firesc, la numele iniţial, adică Piaţa Pache Protopopescu, iar cele două bulevarde din bifurcaţie sunt acum: Ferdinand (fost Dimitrov) şi Pache Protopopescu (fost Tolbuhin, fost Republicii).

 

In mod normal şi parcul din mijlocul rondului ar fi trebuit să revină la vechiul nume, dar cum edililor noştri le place la nebunie mermeleala de denumiri, el a fost „botezat” în continuare… Parcul Izvorul Rece! Mai mult: au plantat acolo şi un panou unde este însăilată o aşa zisă poveste a Parcului Izvorul Rece!?

 

Departe de mine să atentez la „galoanele” dobândite între timp de celălalt reper important din respectivul rond, adică binecunoscutul restaurant Izvorul Rece (chiar nu ştiu şi ar fi interesant de aflat, cum a fost în perioada comunistă, adică cine a purtat primul numele de Izvorul Rece: părculeţul sau restaurantul?), dar această proximitate nu justifică acest gen de eroare.

Ne-am mai întâlnit, acum câţiva ani, cu o situaţie asemănătoare dar, la presiunea cetăţenilor din zonă, parcul în cauză a revenit la numele normal.

Oricum, aşa cum spuneam în titlu, se impune cu evidenţă revenirea la numele autentic al parcului.

Şi pentru că tot am atins acest subiect, am socotit de cuviinţă să postam o serie de imagini care ilustrează modificările aduse în timp acestui colţ de Bucureşti.

Mai întâi, o poză din jurul anului 1905, unde vedem: parcul cu statuia lui Pache Protopopescu şi cu o fântâna decorativă, apoi în plan secund Biserica Greacă, iar pe fundal turnul Foişorului de Foc.

Avem şi un detaliu mai clar cu statuia fostului primar:

De la Muzeul Municipiului Bucureşti am  „furat” alte două imagini, ceva mai noi, cu zona Parcului Pache, imagini datorate fotografului A. Gh. Ebner.

De remarcat că pe colţul din dreapta, cel cu strada Sf. Ştefan, în clădirea cu două etaje era, şi pe vremuri, tot un restaurant: Roşianu, după numele proprietarului.

Pe acelaşi colţ, la parterul blocului ridicat între timp (am înţeles că tot Roşianu era proprietar), a funcţionat restaurantul pe care îl tot pomenim: Izvorul Rece, închis de mai mult timp pe motiv de consolidare a clădirii.

In 1948, statuia lui Pache Protopopescu a fost înlăturată. Ampla „cosmetizare” a oraşului pentru găzduirea Festivalului Mondial al Tineretului din 1953 a adus în mijlocul parcului o nouă fântână arteziană, numită chiar Fântâna Festivalului.

 

Această fântână avea să reziste până în decembrie 2007 când, la iniţiativa primarului Onţanu, s-a montat în loc statuia lui Nicolae Bălcescu. Puţin mai târziu, au apărut în parc şi… două tunuri, amplasate d’an boulea de acelaşi „gheneral” fără armată!

Din păcate, nici până acum nu am aflat ce s-a întâmplat cu fântâna dezafectată, dar e bine că, între timp, măcar au dispărut cele două tunuri.

7 comments to Treziţi-vă, edili! E parcul PACHE!

  • hm

    Eu sînt sceptic – Izvorul Rece rămâne.
    plus că lumea, de prea multă vreme, l-a scos pe Pache din memoria locurilor cu rondul ăsta.

  • Eu nu inteleg de ce sculptorul nu i-a pus un trident in mana lui Balcescu, de ce nu i-a facut un car cu armasari care ies din apa, ca la Versailles sau la Trevi sau in alte fantani celebre … Ca tot e in apa pana la brau …
    Iar aia cu berea cred ca au baut mult inainte sa scrie gogomaniile alea cu in urma cu “mai bine de doua secole” :)) Pai bulevardul si piata sunt legate de mandatul lui Pache, cum am scris eu in nota de subsol nr. 367 din teza mea de doctorat:
    ” Monitorul Comunal al Primăriei Bucureşti, an XVIII, nr. 9 din 28 februarie 1893 prezintă minuta şedinţei: “D. Primar arată că în concesiunea noueĭ societăţi de tramway se prevede că linia, ce societatea este obligată a construi pe bulevard , să mérgă până la Obor, fără a se specifica pe care anume parte să mérgă linia de la bifurcaţia bulevardului Carol, pe bulevardul Ferdinand sau Orientul. În acéstă privinţă d-sa comunică că a venit la Primărie o delegaţiune de mai mulţĭ d-nĭ cetăţenĭ şi aǔ presentat petiţiunea reg. la No. 2141, prin care arĕtând că punctul Oboru nu se găsesce pe bulevardul principal, ci pe un bulevard scurt care se înclină pe cel principal, intervin a se încuviinţa ca acea linie de tramway să se construie pe bulevardul Orientuluĭ, care este bulevardul principal, formând linie dréptă cu bulevardul Carol. Espunĕnd acestea, d. Primar arată că a chemat la Primărie pe representantul Societăţeî şi punĕndu’ĭ în vedere cererea, a rĕmas ca să comunice acésta Societăţei spre a da rĕspuns. Consiliul, găsind cererea întemeiată, o aprobă în principiǔ şi autorisă Administraţia comunală ca să stăruie ca Societatea să convină a construi tramwayul electric pe bulevardu Orientul.” Bulevardul Orientul a fost redenumit Pake Protopopescu după moartea primarului. Prima propunere în sensul redenumirii este reflectată în şedinţa consiliului din 5 mai 1893 publicată în MCPB, an. XVIII, nr. 22 din 30 mai 1893.”

  • Anonymous

    Excelent articol și mulțumim pentru comentarii. Recomandam mai întâi cartea „Portret de bucureștean Emanoil Protopopescu PAKE” de Dragoș Lucian Țigău.

    După citire, recomandarea continuă cu detectarea primarului Onțanu și a celorlalți edili și izbirea cu ea în capul acestora, în mod prelungit, ca în desene animate.
    Poate astfel cunoștințele respective le intră mai ușor în creier.

  • Anonymous

    P.S.
    „Casa lui Em. Protopopescu-Pake se afla în anul 1906 la intersecția Bd. Colței cu str. Biserica Enei. Pe locul acesteia se află acum blocul Dunărea.” (extras din cartea respectivă) Poate veteranii pot verifica pe hărțile mai vechi. Este prezentată acolo și o fotografie foarte interesantă. Se pare că biserica Enei era situată în spatele casei, intrarea în reședință făcând-se din dreptul fântânii arteziene de astăzi, cam unde este cazinoul dizgrațios.

    Când vom trece din nou pe acolo, să-l salutăm!

  • Am din arhive proiectul de imprejmuire a acelui teren al casei Pake.

  • Alex

    Frumos articol..
    Am apucat fantana prin anii ’72-73 cel mai clar, mergeam acolo cu ai mei, ma lasau sa astept in frumosul parc, in timp ce ei erau cu treburi, pe la o institutie in ale chimiei, undeva in capul strazii Negustori, nu departe de inceputul Plantelor colt cu Mantuleasa..
    Fantana era “vie” avea lumini ornamentale jur-imprejur (care chiar functionau, pe atunci) precum si numeroase banci, arbusti ornamentali etc. Fantana avea un oarecare “joc de apa”, tasnea intermitent la diferite inaltimi, ceea ce parea pe atunci nemaipomenit…pentru doar un “parculet”..Altfel, lume buna, cucoane cu manusi (!) domni cu baston cu cap de argint (!)..dintre fostii..Liniste si pace asa cum aveam sa regasesc mai taziu spre adolescenta parcul ! Intersante sunt desigur si cladirile ce il inconjurau: Biserica Greceasca (sic !), caminul studentilor arabi, ulterior al grecilor, doar a doua cladire dupa ce treci de Izvorul Rece (cu majuscule) pe partea dreapta a parcului, casa Scortzeanu pe partea stanga, exact opusa caminului si Institutul Literaturii Romane (pana in 1981) pe coltul din stanga aproape de statia actuala a troleelor, in directia de mers catre Universitate !
    Restaurantul Izvorul Rece, pentru mine, a fost ceea ce pot numi o “dragoste de adolescenta”..Imi este greu sa stiu ce a fost acolo inainte de venirea tovarasilor,dar va pot spune ca in anii in care l-am frecventat (1975-1989:
    – un local ubicuu, ceva intre “local familial”, carciuma si..restaurant de centru;
    – mic si relativ inghesuit avea doua intrari, una direct din rond cu o bolta de vitza si firma, alta din restaurant;
    – sala principala nu avea mai mult de zece mese (Caragiale)..era dominata de o soba din “vremurile bune” si era garnisita cu lambriuri (ulterior spre anii ’85-89) cu “calcio vecchio”..
    – exista si un semineu pe care nu l-am vazut niciodata functionand, dar..ce misto era – in terminologia epocii;
    – gradina (asa-zisa)era in fapt un spatiu de-a dreptul inghesuit, in care isi faceau loc un gratar, o mica scena unde se produceau “artistii” precum si cativa arbusti ornamentali..care sincer vorbind nu aveau ce cauta acolo), pe jos pietris CFR !?
    Daca “sar” direct in adolescenta, eram desigur un client al casei, locuind pe Mosilor la Eminescu, nici nu era asa greu !
    Asadar:
    – mancarea era mai degraba “ca la mama acasa” decat de restaurant..da’ bine ca nu avea nici pretentii !
    – “populatiunea” stabilimentului era pestritza, alcatuta din arabii ce descindeau din caminul adiacent, cativa baieti de-ai mei, ceva “hartisti” scoborati la vale de la IATC, in drum spre un liman mai bun gen Pestera, Nicoresti ori de-a dreptul Podgoria..
    – erau in egala masura “fetele libere de comunism, dar si de inhibitii” ce veneau acolo fiind “usuite” la ore neproductive..de la Hotel Banat din Piata Rosetti..
    Tin minte ca acolo puteai vedea in fiecare seara (aproape) cate un alt cantaret ori artist, pentru simplul motiv ca…nu-i mai prindeai a doaua oara 🙂
    Se face astfel ca Stela Enache si Florin Bogardo (RIP) s-au intalnit acolo pentru prima oara, Mirabela Dauer, fata buna de Obor venea si ea dar pasager, daca ma gandesc bine..era cel mai chinuit local de cantat…
    Revenind, la anii adolescentei, elev fiind la Mihai Viteazu(l):) mergeam acolo si cu atat mai mult in parcul Pache pentru a “agatza” fetele de la industrial Cosbuc !?
    Per global, imi face mare placere o rememorare a acelor vremuri…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>