despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Vitan – felurimi (IX) – Trei generaţii

scris de C. D. Mocanu

Mulţi se vor duce cu gândul la scriitoarea Lucia Demetrius şi la dramaturgia acesteia. Piesa „Trei generaţii”, care-i aparţine, a avut premiera în 1956. A fost jucată mulţi ani şi a adunat în diverse distribuţii nume mari ale teatrului românesc: Ştefan Ciubotăraşu, Fory Etterle, Tantzi Cocea, Beate Fredanov, Ileana Stana Ionescu, Dionisie Vitcu, Candid Stoica, Ica Matache, Rodica Tapalagă, Tamara Buciuceanu-Botez, Petre Gheorghiu, Dan Condurache, Irina Răchiţeanu-Şirianu, Valeria Seciu, Colea Răutu, Octavian Cotescu, Melania Cârje, Rodica Negrea, ….

Autoarea şi lucrarea ei dramatică nu au nicio legătură directă cu Vitanul. Sunt alţi mari scriitori care şi-au purtat paşii prin acel colţ de Bucureşti şi au lăsat semne în operele lor.

Piesa Luciei Demetrius vorbeşte despre două generaţii ale unei familii burgheze distruse prin emanciparea celei de a treia, din aceeaşi familie, care aderă la deşteptarea ideologică impusă României în anii ʼ50.

O fericită potriveală face ca în cartierul Târcă-Vitan scăldat altădată „de ninsoarea înfloritelor grădini” să existe azi, unul lângă altul, trei blocuri de locuinţe din tot atâtea generaţii, aşa ca într-o familie.

Fiecare dintre ele îşi poartă povestea şi istoria se repetă. Două clădiri de sorginte comunistă sunt puse în umbră de o a treia, rezultatul unei alte deşteptări ideologice: emancipatul şi sofisticatul capitalism românesc. Viaţa îşi vede de ale ei!

Cele trei generaţii de blocuri sunt înghesuite în spaţiul delimitat de calea Vitan, str. Brânduşilor, str. Vlaicu Vodă, intr. Simbolului/Vlaicu Vodă, aleea Moruzzi Voievod, str. Alexandru Moruzzi Voievod, vizavi de Mall. Unele dintre aceste străzi nu mai există decât în amintirea celor care cunosc şi iubesc Vitanul aşa cum este şi mai ales cum a fost odată.

2 comments to Vitan – felurimi (IX) – Trei generaţii

  • Anonymous

    Bun exemplu în imagini și mare dreptate în ultima frază.
    Așa este, unii dintre noi ne mai cuibărim cu plăcere în acele amintiri dinaintea blocurilor, care ne-au rămas în ADN. Unii ne-au ștampilat ca fiind visători sau nostalgici, refuzând să ne adaptăm.

    Interesant în fotografia aeriană mai este faptul că așezarea blocurilor pare complet aleatorie. Zici că cineva le-a amestecat cu bățul într-un mare ceaun și apoi le-a aruncat oricum, la întâmplare, pe acolo.

    Blocul cel mare și alb din centrul imaginii e ca și cum te-ai trezi în gură cu un premolar mai lung cu 15 cm decât ceilalți dinți.

  • Cristian Ioan

    Multumim!

    Sigur ca da, foarte bine ca ati mentionat.
    Locuiesc la o statie de Mall, dar nu mi-a dat prin cap sa documentez foto cele trei generatii.
    Ca scuza, sunt vitanist doar din vara lui 1988, si nu am venit aici de buna-voie, ci pentu ca am fost demolat …

    Remarcabil, cel doua blocuri comfort 3, cafeniu cu alb sunt singurele supravietuitoare aloe vechii generatii: cu ani in urma, cand mergeam spre biserica Foisorului, trecem pe linga alte doua blocuri-ghettou, dar acelae au fost complet renovate, mansardate, si a disparut complet farmecul sordid al mizeriei …

    Bocul alb in L, ca si celelate de acolo, face parte din generatia celor construite in 1988-90: P+4 alternand cu P+8.

    Cele doua “ultramoderne”, ridicate chiar vizavi de Mall, sunt considerabil mai inalte.

    bine zice Anonimul:

    “Blocul cel mare și alb din centrul imaginii e ca și cum te-ai trezi în gură cu un premolar mai lung cu 15 cm decât ceilalți dinți”

Leave a Reply to Anonymous Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>