Pentru ca – pe viitor – cine s-o mai alege primar să nu mai pățască rușinea nepriceputului în noaptea nunții, socotim că niște sfaturi nicidecum nu-s nefolositoare.
Așa, deci!
Primarul are mare noroc: de cînd e ales și pînă cînd are voie să intre-n primărie, cu tricolorul peste umăr, trec cîteva săptămîni. Chiar și cel mai mocofan ales are timp berechet să se pregătească.
Ca să vedem pentru ce să se pregătească, să ne dumirim mai întîi ce are nevoie odată ce-i pus primar.
Are nevoie de timp, de imagine și de informație.
Timp – ca să-ncepă să facă ceva.
Imagine – ca lumea să creadă că face ceva.
Informație – ca să poată face… ceva.
Ca să ai timp, îți trebuie imagine; dar ca să ai imagine nu-i nevoie de mult timp.
Așa că imaginea e cel mai important lucru. Cum se face ea?
Nefiind întrutotul zevzec, știi o seamă de lucruri care nu merg; care-s stricate; care pe oameni îi scot din minți. Între alegeri și depunerea jurămîntului faci o listuță cu o mînă de lucruri dintr-astea și te pregătești să le „rezolvi” a doua zi după ce intri-n primărie. E nevoie de cîțiva oameni care vină cu tine și să se lase ciufuliți – se găsesc! – și ce minunat e să arăți cum se rezolvă într-o zi probleme care ședeau nerezolvate de cîțiva ani!
Iată, deci – imaginea-i gata: primar hotărît, gospodar, priceput: un om care conduce și care trage pentru ceilalți oameni.
Dacă ai talent – deși asta vine după cîțiva ani! – nici nu trebuie să faci lucruri dintr-astea-n fiecare zi. Marii maeștri ai administrației publice ies pe teren lunea și, dacă joacă bine, dau suficient material pentru presă și facebook pînă joi, cînd, la o adică, mai apar un pic prin telefon la TV.
Firește, fiind nou în lumea asta, la televizor n-o să te bage nimeni în seamă dacă nu ai relații și plătești; de aceea e important să faci presa să vină la tine, fiindcă îi place-n continuare să primească mură-n gură știri și subiecte. Nu-i o inginerie atomică să produci un pic de conținut în fiecare zi – o declarație, un filmuleț – care să poată fi luat ca atare de pe contul tău de facebook.
Cît poți duce scenetele astea? Dacă ai noroc, mai bine de-o lună de zile: o lună de zile în care, în realitate, n-ai făcut nimic.
Cînd vezi că nu mai merge așa, e vremea să cobori printre oameni: le-ai dovedit că poți să-i ajuți, așa că o să vină la tine – te lași agățat pe stradă, dimineața, cînd vii la primărie cu un covrig în mînă (cafeaua se mai varsă, merdenelele mînjesc, gogoșile murdăresc cu zahăr; covrigul e popular și curat) și notezi probleme: oamenii, bucuroși că nu ești cu nasul pe sus, o să fie îngăduitori cînd rezolvarea lor trenează.
Dacă ți se potrivește s-o faci pe vițelușul, mai merge și să te-apuci să vezi „cum fac treburile ceilalți”, plecînd prin alte orașe ca să le înțelegi funcționarea; poate nu se prinde nimeni că asta puteai s-o faci dinainte să te alegi primar.
Încă o săptămână-două mai cîștigi luînd și promovînd o hotărîre inedită, nefolositoare, enervantă care nu are însă impact direct asupra oamenilor, dar îi scoate din ale lor.
Deci, ai timp, ai imagine – poți să te ocupi liniștit de informație. Cine – în orice instituție, de stat ori privată – intră și mișună, nevăzut, peste tot? Liota de paznici, meșteri de la „tehnic”, doamne de la curățenie; flăcăii de la IT; și – mai presus de oricine – șoferii, cei care au putere asupra tuturor șefilor pe care-i plimbă peste tot. Cu „sărumîna”, cu mici atenții de sfîrșit de săptămînă, cu cîteva intervenții pentru familii și cu prime de merit în nici două luni de zile tot personalul de care ceilalți uită e oastea care trage pentru tine.
A – n-am zis nimica despre ce-ar trebui să facă primarul? E un articol pentru amatori, nu pentru primari; primarii știu ce să facă, și o fac deja.
Cu plăcere.
Cum spunea un proverb roman – „Priceperea e cea mai valoroasă”.
Maestre, mare pişicher eşti! Credeai că nu ne prindem. Deja ai distribuit textul pe primării…prea se potriveşte cu realitatea de pe teren. In rest, rămâne cum zice Costel Pătrăşcan aici:
https://scontent.fotp1-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/120243405_10224401518130585_4918799738403849091_o.jpg?_nc_cat=106&ccb=2&_nc_sid=730e14&_nc_ohc=DofEOzPm3MUAX-sc0Zp&_nc_ht=scontent.fotp1-2.fna&oh=99b1e4968e22a1781580a210ce765279&oe=5FD7D873
problema se pune altfel… credeau EI că nu ne prindem NOI?
sunt curios daca e vreun primar care va place. sau care v-a placut. dar sa-i dati numele, nu doar aluzii.
sigur. Aluzii nu facem.
Mie mi-a plăcut Băsescu pentru hei-rupuri și pentru că-l durea-n cot de restul lumii atunci cînd se apuca de lucruri grele.
Videanu a fost un primar foarte subestimat – a făcut lucruri care trebuie.
De sector, Livache a pus bazele unui model administrativ decent pentru majoritatea locuitorilor – Robert doar l-a șlefuit; din păcate Robert e instabil și îngîmfat.
mie articolul mi s-a parut o aluzie la Ciprian Ciucu. Eu le acord o perioada de un an noilor primari (Nicusor la generala si Radu Mihaiu la sectorul 2 unde ma intereseaza) in care sa vad ce vor face.
Cel mai mult m-ar bucura daca ar avea curaj sa faca la nivel de Bucuresti ce s-a facut in Brasov: https://www.bizbrasov.ro/2020/11/12/de-maine-se-aplica-noile-tarife-in-parcarile-publice-3-lei-in-zona-0-15-lei-la-periferie-poti-sa-ti-iei-parcare-de-riveran-si-pe-loc-public-dar-in-anumite-conditii/.
Dacă-l publicam săptămâna trecută, așa cum mă apucasem, n-ar fi fost aluzie, ci previziune 🙂
E drept c-am șlefuit nițeluș și după ce-am aflat de plimbarea lui Ciucu în Ardeal.
Nu ține numai de ei, Radu Mihaiu are ditai caracatița cu care să se lupte în interior.
Clotilde și Nicușor Dan comunică înspăimîntător și prea mulți oameni deja taxează.
Ciucu vorbește, vorbește, vorbește. Aș vrea să-i iasă și să fie un model. Nu glumesc
Tot sper sa-si dea seama si Nicusor si Clotilde ca au nevoie de niste specialisti buni, inclusiv pe partea de comunicare. Iar la primaria generala ar trebui angajat un city manager care sa mai fi facut asta pentru orase de marimea Bucurestiului.
Vedem ce vor reusi sa faca, usor sigur nu le este.
indiferent de reputația pe care publicul vrea s-o creadă despre mine, eu vreau să-i văd reușind.