… cu bani poate face oricine, iar fără bani – la fel – oricine poate să nu facă nimic; dar oamenii așteaptă de la primar să facă… cînd nu sînt bani: de-aia îl și aleg.
Ca să rămîie lucrurile lămurite, odată pentru totdeauna, să-nțelegem: oamenii aleg primar ca să facă.
Să facă, da? În sensul de „să facă treabă”, în caz că mai e cineva care nu s-a prins.
Nu aleg, de exemplu, pe unul care să facă mai puțină treabă decît cel de dinaintea lui – nici măcar.
Pînă una-alta, oamenii s-au ales – în București – cu doi primari care, cu voluptatea șefului de scară, la adăpostul „grijii pentru banul public”, nu mai pun în sectoarele lor lumini de Crăciun.
Primari de zi, cînd le ies pozele bune, în lumina naturală; primari care nu înțeleg că pentru bietul bucureștean, în fiecare an, nenorocitele alea de luminițe de Crăciun sînt singura șansă să meargă pe trotuar fără să-și rupă picioarele și fără să-i fie frică să i se dea una-n cap.
Bucureștiul e atît de întunecat și de înfiorător, acum că se face-ntuneric după cinci seara, dar nimănui, niciodată, nu-i pasă că trăim în beznă: felinarele publice sînt rare, cu becuri chioare, atît în centru cît și-n cartiere.
Acolo unde exista probleme cu iluminatul public, acelea trebuie rezolvate (in moduri care sa nu genereze poluare luminoasa, care e alta problema importanta urbana, si nu numai, de care la noi nici nu se prea aude). Luminitele de Craciun nu rezolva problema iluminatului public, ci doar risipesc resurse care ar putea fi altfel folosite pt. a rezolva ceva, inclusiv asta.