despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

V V C XXXVII

de Ando și HM

… alte rămășițe bucureștene despre care – ce să facem? – așternem și noi cîteva vorbe.

Rămase uitării prin parcuri, mese de șah – dar și o improvizație din tuburi de canalizare pe care-o găsim la postul de pompieri de pe Ferdinand:

 

Un vestigiu cu valoare – suportul firmei luminoase a fostului magazin „1001 articole”, care după Revoluție a devenit „București-Berlin”

Mai pe la periferie acuma, nimeni n-o să-nțeleagă vreodată rostul chinului de a bricola asemenea însemne decorative pentru gardurile și porțile întreprinderilor; de cele mai multe ori se făceau doar că să-i țină ocupați pe elevii ce făceau practică la liceele industriale.

Iacă și-un stîlp, parte a unui aliniament dezafectat, găsit îndărătul blocurilor din 13 Septembrie, pe partea cu Pandurii – stîlpii ăștia fac umbră pămîntului degeaba de zeci de ani.

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”

2 comments to V V C XXXVII

  • Cristian Ioan

    Tare faza cu suportul pentru reclama!
    Dar de cand dateaza poza din mijloc?
    In departare se vede bine un bloc in constructie!
    Stalpii ramasi in picioare desi de mult nu mai au fire nu reprezinta o nouate.
    Pe stradutele paralele cu Turda se poate vedea si fenomenul invers, stalpi de lemn, probabil de prin 1930, inca folositi pentru a sustine o multime de fire!

    • hm

      poza e a lui Andrei Bîrsan – uite, că am neglijat să menționăm, din păcate – și, dacă e să ne luăm după balconul închis, ar trebui să fie de imediat după Revoluție.

Leave a Reply to Cristian Ioan Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>