Nici nu știu cum se făcură șase ani de cînd ne veni ideea asta, să înfățișăm casele căzute ale Bucureștiului!
Am văzut vreo 400 de imobile nefericite: mai mari, mai mici; mai frumoase, mai urîte; mai valoroase… sau nu. Rare-s cele care au avut noroc și au revenit la viață; dar nici n-au dispărut un număr covîrșitor de mare.
Însă problema lor rămîne actuală și îngrijorătoare.
Pe zi ce trece, fiecare casă veche devine și mai veche, fiecare crăpătură se adîncește: și fiecare casă veche devine tot mai greu de readus la viață, fiindcă și nevoile și standardele locuirii de azi cresc – tot pe zi ce trece.
Ni se-ntîmplă din ce-n ce mai des ca, la orice plimbare obișnuită prin oraș, să ne iasă-n drum alte și alte clădiri a căror degradare avansează: tot mai multe – atît de multe, că uneori nici nu le mai luăm în seamă!
Iar „patrimoniul” e o vorbă tot mai goală, tot mai departe de interesul imediat cetățenesc – atîta vreme cît Capitala se zbate-n mediocritate și înapoiere.
De asta o să publicăm mai des „case căzute”, nu doar sîmbăta.
Foarte bine. Este întotdeauna interesant exercițiul de imaginație care ne poartă cu gândul la clipele de maximă glorie ale acestor case. Când ele plesneau de frumusețe și musteau de viață. Acum? Tristețe și melancolie, speranță și dezamăgire.
Cred că și lor le-ar place să știe că totuși cineva încă le privește și nu le uită.
Continuați.
Mulțumim! Continuăm, după cum se vede!