despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

„Podul Constanța”

… una din cele mai rușinoase gîtuiri din Capitală rămîne, desigur, Podul Constanța. Silit să preia – pe o bandă-jumate și fără trotuar – traficul din ce-n ce mai mare dinspre Chitila și Bucureștii-Noi, e chinuitor pentru șofer și pieton.

Să zicem că, măcar, nu mai e periculos – l-au reparat oleacă anii trecuți.

Da’ altceva nu-mi dă mie pace.

Anume – de ce-i el cunoscut ca „Podul Constanța”? Adică, de ce taman el, și nu podul de la Miorița? Doar au fost construite cam în aceeași perioadă: după mijloc de ani ’30. De ce unul s-a-nșurbat atît de bine-n nomenclatorul subiectiv al bucureșteanului, iar cel’lalt niciodată n-a avut un nume clar: ba Miorița, ba Băneasa – ca să nu mai spui că-l încurci și cu podul peste lac din apropiere.

Habar n-am!

Poate pentru că ieșirea asta din București, spre fosta capitală Tîrgoviște, fusese multă vreme destul de importantă; poate chiar mai importantă decît cea spre Ploiești care a „crescut” tot mai mult odată cu era automobilului, cu dezvoltarea interbelică a aviației și a activităților recreaționale din Băneasa și Snagov; să nu uităm de șoseaua dispărută spre Mogoșoaia, care se desfăcea din actuala șosea București-Ploiești și-o ținea înainte, pe unde-i azi Casa Scînteii.

13 comments to „Podul Constanța”

  • E un articol din Gazeta Bucurestilor (din 17 septembrie mai exact) care arata ca in 1939 era inca in lucru. Adica la acel moment sapaturile erau aproape gata si se incepuse turnarea pilonilor si a peretilor. Cica voiau sa-l termine inante de venirea iernii. E de fapt “Podul ConstantEI” pentru ca e primul pe bifurcatia de cale ferata dinspre Gara de Nord care o coteste pe inel spre Constanta.

  • hm

    Fantastic – înseamnă că singura referință pe care-o considerasem clară (Bucureștii în date și întâmplări – Radu Olteanu) a datat greșit inaugurarea: nu a fost pe 24 decembrie-n 1938, ci în 1939.
    Pentru referință, și două capturi din Gazeta Municipală, 18 septembrie 1938 (se plănuia construirea) și 17 septembrie 1939 (se construia)
    http://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2020/12/18-sept-1938.jpg

    În realitate, cine-i zice Podul Constanței?

    • Ando

      Conform aceleiaşi publicaţii- Gazeta Municipală din 7 ianuarie 1940 – “pasagiul inferior construit pe sub calea ferată Bucureşti-Constanţa la intersecţia cu Calea Griviţei” a fost inaugurat în ajunul Crăciunului (al anului 1939), în prezenţa dlui.general Dombrowski, primarul general al Capitalei.

  • hm

    Da’ pasajul de la Miorița cînd o fi fost inaugurat? Da’ podul peste lacuri?
    Mi se pare rușinos ca datele astea să nu reieasă clar de nicăieri.

  • Cristian Ioan

    @hm,
    ce spui este perfect adevarat “Silit să preia – pe o bandă-jumate și fără trotuar – traficul din ce-n ce mai mare dinspre Chitila și Bucureștii-Noi, e chinuitor pentru șofer și pieton”, dar esti excesiv de optimist cu “reparatiile”: podul a fost doar carpit, cosmetizat superficial!

    @adrian
    Toata lumea zice “Podul Constanta”, dar corect ar fi, asa cum ai zis, podul CONSTANTEI.

    Criteriul “e primul pe bifurcatia de cale ferata dinspre Gara de Nord care o coteste pe inel spre Constanta” este fundamenta, dupa aceea mai urmeza destule poduri feroviare pestesosea sau peste lac. Inclusiv cel de la Miorita, eu zic “zona fantana Miorita – Baneasa” cand ma refer la pozele pe cre le faceam acolo in drum spre servici.
    Apopo, la podul Miorita DN1 a fost in cele din urma largit, s-a eliminat gatuitura, dar la Podul Constantei blocajul persista …

    • hm

      A fost reparat mulțumitor, dar lucrările s-au oprit cam la marginea zonei de protecție feroviară.
      Ce gîtuitură, la Băneasa? Șoseaua București-Ploiești a fost mereu la fel de lată. Dacă ne uităm la pasajul de la CF Urziceni, vedem că în 1943 deschiderea a fost gîndită pentru 6 benzi.
      Dar 25 de ani mai încolo, pasajul peste Centura Otopeni se făcea pentru 4 benzi.

  • Podul de la Gara Regala a fost parte din acea investitie. Ca la podul Constantei, s-a facut o sapatura si au avut in vedere mai multe solutii, cu sprijin intermediar (din studiul colegului meu diponibil partial online : https://arhitectura-1906.ro/2016/07/gara-regala-de-la-mogosoaia-baneasa/ si integral in revista fizica, unde sursa este tot Gazeta Municipala, din 5 aprilie 1936). Inainte de asta era trecere cu bariera si drumul era serpuit. S-a indreptat dupa ce au facut fantana si s-au apucat de exproprieri pentru gara. Pana la urma l-au facut cum a fost pana l-au distrus , adica fara sprijin intermediar, forma care a supravietuit cand l-au inlocuit cu pocitania actuala.

  • Daca tot discutam de anul constructiei podurilor din Bucuresti poate acest pod metalic de pe strada Aeroportului (https://www.google.com/maps/@44.5004312,26.0070466,3a,63.4y,199.32h,83.27t/data=!3m6!1e1!3m4!1s-0zbzFikA6qzDoBeWN1EQA!2e0!7i13312!8i6656) ar merita introdus pe lista monumentelor protejate, il banuiesc ca ar fi cel mai vechi pod inca in functiune din Bucuresti. Wikimapia zice asta:

    > construit de firma “Casa Beuchelt & Grumberg”, odata cu linia de cale ferată care deservea forturile (1885-1890) – conform “Cetatea Bucureşti – Fortificaţiile din jurul Capitalei – 1884 – 1914”, de Cornel I. Scarpeş/Ioan I. Scarpeş

  • Era vorba despre asta:
    In ce priveste gatuitura, nu stiu cat de tragica era ea, dupa cum se vede in pozele din 1949 de la Agerpres:
    https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/12348017
    https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/12348016
    https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/12348021
    Tot cate trei benzi erau:
    https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/1081212
    https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/1081218
    https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/1081216

    Problema ar fi fost inaltimea redusa de sub pasaj; le-a fost lene sa faca o adancire, ceea ce insemna o panta ceva mai mare spre fantana, poate cu unul sau doua grade (mai exact ar fi fost cam 1% panta mai mare daca adanceau cu 1,5 m)

    • hm

      Ce veselie a fost cînd au asfaltat după Revoluție pe sub pod, fără să decoperteze înainte! S-au bușit în prima zi cîteva camioane mari.

  • Într-una din schițele umoristice ale lui Ion Băieșu, el și ea, proaspăt căsătoriți, pleacă din București spre Ploiești. Deși li se spune să nu conducă cu viteză mare, după Arcul de Triumf, încep să gonească nebunește și lasă repede în urmă, zice autorul, Casa Scînteii, Fîntîna Miorița și Podul Constanța.

    • hm

      de la Scînteia pînă după Miorița era încă piatră cubică; șoferii neatenți, pe umezeală, se puteau pomeni cu mașina-n fîntînă 🙂

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>