ce e strada?

Se fac deja vreo 15 ani în care activ și conștient ne dăm seama că Bucureștiului îi trebuie soluții pentru îmbunătățirea locuirii.

15 ani pierduți – fără a le afla, fără a le pune pe masă, fără a le dezbate.

15 ani cu peticeli, cu o mînă de intervenții urbanistice monumentale – a căror utilitate nu se poate contesta – dar fără intervenții mărunte, la nivel de stradă, alee, colț și spate de bloc.

Viața oamenilor nu-i mai proastă dar nici fantastic mai bună cînd se taie un bulevard, cînd se ridică un pasaj; dar e cu adevărat mai proastă cînd strada din dreptul casii rămîne un spațiu urban nefericit.

Cum ar veni, Capitalei – ca s-o salvăm, transformînd-o într-un loc unde să se poată conviețui bine și plăcut – îi trebuie soluții care să plece de la mic: de jos, de la aleea din spatele blocului; privind în jur, absolut tot trebuie regîndit, reașezat.

Bineînțeles, știm – și sîntem constrînși de asta – că nu e „niciodată” loc: nu-s nici parcări, nici spații de socializare și recreere.

Dar spațiul public este singurul loc pe care-l putem modela așa cum vrem. Strada chiar se poate transforma după nevoile noastre adevărate: orice stradă, cît de mică, cît de mare, poate deveni spațiu pentru viața bucureșteanului, în așa fel încît, atunci cînd iese din casă, omul să se simtă bine: să-i fie drag să iasă.

Statistic, ne putem gîndi că în jur de o treime din spațiile publice de azi (alei, locuri de joacă, parcări) trebuie să se schimbe pentru a deveni locuri de întîlnire și socializare între vecini – hai să ne spunem vecini, nu rezidenți. Pe termen scurt, delimitările cu borduri, stîlpi, bolarzi, garduri și lanțuri sînt eficiente, dar separarea e ideal să fie subliminală, prin jocuri de culori, materiale și verdeață.

Ca să faci o treabă dintr-asta îți trebuie, înainte de toate, să cunoști datele problemei. Pentru asta-i nevoie să studiezi și să înțelegi bucureșteanul; mai apoi, desigur, e cazul să accepți că nu lipsa spațiului în sine ne face viața proastă – ci folosirea lui nepotrivită. În orașu-n care vrem să trăim parcările de suprafață și marile bulevarde nu-și mai au rostul; și nu ne putem raporta numai la datele de azi, ci și la cele ce vor fi dacă nu mîine, atunci poimîine: îmbunătățirea transportului public, creșterea importanței soluțiilor electrice, colectarea corectă a gunoaielor și mai ales întregirea Capitalei cu zonele periurbane sînt numai cîteva.

Schimbarea completă a relației noastre cu strada – cu spațiul public – e singura ieșire.

Și se poate! Orice se poate – asta-i frumusețea ambiției omenești.