… un parc e mai mult decît un loc cu locuri de joacă; mai mult decît un loc cu iarbă și copaci; mai mult decît un loc cu bănci și alei – și cu siguranță e mai mult decît ce-ți dau toate acestea laolaltă.
Parcul Izvor e unul dintre cele mai fericite spații publice de petrecut timpul din mijlocul Capitalei.
Încă parc – cu aleile sale așternute cu pietriș – cu un loc de joacă generos și nobil, și cu loc îndestulător pentru fugă, joacă, picoteală, giuguleală – pentru tot ce-are omul nevoie ca să se simtă bine, rupt de iureșul orașului.
Toamna asta s-au plantat o droaie de mesteceni; firește că e bine să avem cît mai multă vegetație, nu?
Dar nu era nevoie să împînzim peluzele cu șirurile astea ăsta maniacale.
… mai puțini arbori noi, mai răsfirați, „aruncați” mai în joacă și nu se pierdea nimic din generozitatea deschiderilor dintre alei.
Nu-i pepinieră; e parc – și orice intervenție urbană se face cu cap.
O veste bună, însă, e că s-au plantat copaci și pe lângă parc, acolo unde se uscaseră pe marginea străzii Hasdeu.
Eu tot nu vreau sa vad “peluze”. Nici in curtile oamenilor, si cu atat mai putin in spatii publice. Sunt o urma mai putin rele decat spatiile pavate, dar cam atat. E spatiu irosit, care ar trebui folosit intr-un mod mult mai util pt. Natura, deci ori copaci, ori plante de gradina, fie ele ornamentale sau utile/comestibile.
Doamne ferește. Nu există nimic irosit când oamenii se bucură de ceva
O variatie de foioase parca era ceva mai bine. Vreun stejar, fag, ulm pe ici pe colo?
Deja îi un haloimăs dendrologic acolo.