… gîndiţi-vă bine la utopia lui Popescu (căci utopie este, deşi e foarte frumoasă) şi, mai ales, la vorbele sale:
Sunt convins ca genul acesta de proiecte care presupun implicarea intr-un fel sau altul a comunitatii locale isi arata efectele benefice in timp. Nu cred ca oamenii din cartierele sarace asteapta doar pomana electorala. Cred ca proiecte care sa atraga locuitorii, sa vina direct in spatiul lor, vor schimba mentalitati. Este evident ca succesul nu se va masura in bani, voturi sau alte elemente palpabile, dar pe termen lung aceste solutii in cartier vor deschide posibilitati de dezvoltare. Pe de o parte vor beneficia si studentii, avand o practica intensiva atat in domeniul pe care si l-au ales, dar si in interactiunea cu publicul de orice natura. Pe de alta parte comunitatea are parte de o schimbare de “peisaj”, schimbare care se poate resimti si la nivelul societatii si a modului de a percepe spatiul public, vecinatatea directa precum si a restabilirii sentimentului de comunitate.
Ar fi interesant de realizat astfel de proiecte in multe zone defavorizate ale orasului. Proiecte care sa arate locuitorilor ca se pot schimba lucrurile si in cartier, chiar in blocul lor, in spatiul in care traiesc. Comunitatea si modul in care actioneaza individul in cadrul ei se pot schimba doar realizand proiecte care ii influenteaza spatiul in care traieste. Trebuie realizate proiecte care raman si evolueaza odata cu omul, sustinute constant in timp, pentru o schimbare reala.
… da, de-aici pleacă totul: din locul unde ne ducem viaţa. Ştiţi viaţa? – chestia aia simplă, obişnuită, cu meschinăriile, mizeriile şi plăcerile sale mărunte.
Romania moderna a fost construita doar de sus in jos iar toate eforturile de modernizare (bune sau proaste) au fost de regula abandonate imediat dupa ce generatia respectiva a disparut. Asta s-a intamplat in anii ’20 precedand revenirea lui Carol al 2-lea si instaurarea dictaturii regale; s-a mai intamplat si in ’89 cand disparitia lu’ tovar’su a inghetat practic toate santierele patriei. Utopii de acest gen vor fi posibile in clipa in care o noua generatie va veni la putere… si vor dispare la fel cum au aparut.
Hai bre Hm,vrei sa ma distrugi ? Ma lua de la lingurica cand vazui planurile .Si odata imi reveni din memorie imaginea cu frontul de case care a existat,incepand cu aprozarul din intersectia Rahova – Ferentari si pana la dulapurile verzi,din lemn,captusite cu aluminiu in interior,de unde se vindea gheata.Cum,la noi in Rio ? Glumesc.Foarte,foarte interesant.Ma apuc sa studiez articolul si revin.Chiar si pana atunci,multumiri din partea unui bastinas domnului Popescu.
mersi hm 🙂
dragă Popescu, rahovenii recunoscători statuie-ţi vor face. O străduţă, măcar, cu numele tău o vor boteza.
Să nu glumesc însă. M-am săturat de ideea vehiculate peste tot: cea mai mare problemă a ţării e sărăcia. Nu; nu asta e. Ci lipsa implicării, lipsa proiectelor, lipsa comunităţii.
Cătă, ţi-am scris un mesaj pe adresa de mai lăsată în cîmpul de comentarii.