Periodic ne luăm cu mîinile de cap citind despre poluarea din Capitală.
Așa, în folclorul urban, zicem că-s de vină șantierele… mașinile care intră pe spațiile verzi…
Sigur, noroi care se transformă-n praf fac și șantierele, și șoferii care nenorocesc pămîntul.
Dar asta nu-nseamnă nimica, dacă tot noroiul și praful ăsta ar fi… curățat!
Oricine poate vedea că nu este curățat: e de-ajuns să ne uităm la jegul adunat la marginea bordurilor și pe liniile de tramvai.
Dacă măcar la două săptămîni fiecare stradă din București ar fi spălată complet, e la mintea cocoșului că n-ar mai fi nici noroi și nici praf pe ea.
Vedeți voi, greșim cînd ne gîndim că jegul apare. Jegul nu apare; el a apărut și problema lui e minunat de simplă: trebuia curățat.
Curățat: și nu de ieri, și nici de astă-toamnă, și nici de astă-primăvară… ci de acum un an, doi ani, trei ani, patru ani, cinci ani… jegul n-a fost curățat cu adevărat niciodată.
Ciucu vad ca a inceput https://www.facebook.com/ciprian.ciucu/posts/10159487007299203, sa speram ca duce pana la capt ideea si sa se faca asa si in celelalte sectoare. Pana acum cred ca cei de la sectorul 3 le spalau in mod regulat.
M-am bucurat azi dimineață cînd am citit.
Este trist!
In 1994, in trenul de Timisoara, am fost in compartiment cu doi sarbi.
Unul vorbea bine romaneste, desigur ca am discutat despre razboi.
Spunea:
– cum sa faca pup-pup cu musulmanul, cand mi-a omorat singurul meu fiu?!
Iar referitor la jeg si curatarea lui, omul era revoltat de mizeria din Capitala:
– la noi la Belgrad, desi este razboi, strazile se spala in fiecare dimineata cu jet de apa si cu detergent!
Aici in Capitala miticilor sudisti damboviteti, nu avem obicieiul acesta …