despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Plimbări în Bucureşti XXXV – trei bulevarde-ntr-unul singur (II)

de Ando, C. D. Mocanu și HM

citiți prima parte

Iată-ne la Perla. Nu, nu mai e nici o Perlă pe-aici de multă vreme, dar locului i-a plăcut numele ăsta, așa că l-a păstrat. Perla a fost restaurant; o vreme, pe vremea lui Ceaușescu, s-a numit și Varșovia – închis astăzi, e magazin „dm”. În spate fusese și cofetărie: era un complex elegant. Peste drum, străjuind colțul cu Iancu de Hunedoara, fost Ilie Pintilie, fost Bonaparte, încă mai vedem clădirea ce-a adăpostit cinematograful Volga încă dinainte de Război, după ce-a luat locul bodegii Roata lumii; acum în reconstrucție, probabil din ea va rămîne coaja – măcar de-ar pune-o în valoare cît de cît!

Intrăm în cel de-al doilea Dorobanți, v-ați prins deja; e cel unde-ncep și fițele – un bulevard larg, cu blocuri înalte; pînă să vedem mai de-aproape ce-i acum aici, să-i lăsăm pe cei care l-au făcut să se laude oleacă.

Da – n-au fost multe, bulevardele gîndite să fie cu atîtea spații comerciale mari, etajate – ne-au rămas în memorie magazinul Tineretului și cel care vindea marfă importată din Republica Populară Bulgară -; era păcat să-l zdroncăne tramvaiele, așa că după ce s-au ridicat blocurile astea, linia lui 5 – una din cele mai vechi linii bucureștene – ce mergea pe aici a fost mutată pe Floreasca; zece ani mai tîziu se muta iar, pe Barbu Văcărescu. Și, deși autobuzul 131 poate fi asociat pe deplin cu Dorobanțiul, multă vreme nici n-avea treabă cu el: de la Piață se ducea pe Roma și Căderea Bastiliei (unele străzi chiar au nume frumoase!) spre Romană; chiar și după Revoluție a mai practicat o parte din traseul ăsta. În zilele noastre ne întîlnim pe-aici chiar și cu autobuze preorășenești – unul din traseele serviciului de transport al orașului Voluntari pătrunde pînă la Perla!

O luăm din nou la pas, fără să ne putem stăpîni ciuda că ne lipsesc aproape cu desăvîrșire imagini de dinaintea construirii blocurilor. Ulterior publicării inițiale a materialului, a apărut o mărurie foto din zona de dinainte de liceul Caragiale; se vede linia și stația tramvaiului 5.

Noroc c-am reușit să dibuim urma Garajului Peleanu de la numerele 127-129, care-i azi ascuns după blocurile stradale; fotografia interbelică ne ajută să vedem cît de larg fusese de la bun început Dorobanțiul.

Așadar, în stînga, splendoarea străzilor cu Capitale; în dreapta, o-ncrengătură ciudată de străduțe-ntortocheate, care parcă niciodată nu te scot acolo unde ai nevoie. Și cam așa-i toată bucata dintre Dorobanți și Floreasca; firește că pe măsură ce te duci spre piață, crește și strălucirea străduțelor astea.

Cu toată spoiala și scumpetea locului, ceva-ceva îți zice că nu-i decît o anticameră a cartierului Primăverii.

Ne amintim de magazinul-fanion de electrocasnice „Gepa”, care avea un dever imens în anii ’90 – apăruse-n locul fostului magazin bulgăresc de care-am amintit înainte.

 

Pe cît de lat îi bulevardul, pe-atît i-s de-nguste trotuarele; ce-i drept, acum cîțiva ani s-a lărgit un picuț cel de pe mîna dreaptă – nu îndeajuns! Dar hai să vedem atmosfera.

Din fericire, au rămas destule clădiri neafectate de construirea blocurilor. Nu s-au păstrat chiar rău și pun în valoare colțurile străzilor adiacente! Liceului i s-au construit două corpuri în plus; n-ai zice că nu-s „la locul lor”. Și, spre cinstea lor, urbaniștii de acum jumătate de secol au păstrat un mic segment de joasă înălțime pînă la următorul calup de blocuri înalte.

  

Firește, se mai strecoară cîte ceva-n zilele noastre…

Un punct de interes a fost clădirea poștei; aproape de ea, blocul cu librăria „Lumina”: o librărie mare, cu etaj; jumătate din spațiul comercial e acum vopsit în negru – absolut îngrozitor.

 

Între Poștă și librărie, firește, biserica: și ea-și vîră-n spațiul rămas o felie imobiliară!

Între partea a doua și a treia a Dorobanțiului e… o pauză; o piață, un rond, adică – poate e chiar o bucățică de sine stătătoare. Clădirile interbelice ce flanchează piața-s, din păcate, degradate și ascunse aproape mereu după reclame uriașe.

 

Un loc larg – inutil de larg – cu un părculeț neîndeajuns de pus în valoare în care mulți ani s-a adăpostit Lupoaica noastră călătoare. Autobuzele, în drum spre Perla, obișnuiau să-l ocolească; azi, cînd n-o mai fac, parcă ni se pare că era mai frumos așa; măcar 282-ul s-ar putea îndura să facă stație aici. În rînd cu vechea benzinărie și cu „Bitolia” – alt toponim rămas în mintea bucureșteanului de la magazinul alimetar din blocul ridicat în anii ’60 – găsim un reper neașteptat: un mic fast-food („Mc Burger”) ce rezistă de la-nceputul avîntului comercial postrevoluționar. Pesemne ce cel mai ieftin locșor din tot Dorobanțiul… Străzile cele două care se desfac din piață, de pe partea asta, sînt doar fundături – nu ajung nicăieri, oprindu-se la un rînd de case-ndărătul Pieței Floreasca.

 

Piața-n sine (pesemne c-a apărut înainte de Război, în regim volant) nu-nseamnă nimic; nici complexul ridicat lîngă ea; aici atracția-nseamnă cafenele, magazine dichisite și – mai ales – fascinația apropierii de zona interzisă; funcționează-n continuare, la intrarea pe Beller, cofetăria Ana și magazinul Nic. Pe-aici se băgau tramvaiele, cînd veneau pe Dorobanți și o luau spre Floreasca – ne-au rămas cîteva imagini; urme ale pietrei cubice se găsesc azi, păstrate-n stația de autobuz.

Găsim, pe hărțile vechi, că Beller se numea, înainte… Plăcintei – zău că nu suna rău deloc.

    

Dar ce căutăm aici? – hai înapoi, ne-așteaptă partea a treia a Dorobanțiului… cu totul și cu totul alta, dacă se poate așa ceva.

Surse foto și documentare: Adrian Crăciunescu • AgerpresAzopan Tramclub TransiraMuzeul Municipiului București • Softpedia – blocurile comunisteArhiva UAR

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

11 comments to Plimbări în Bucureşti XXXV – trei bulevarde-ntr-unul singur (II)

  • Multumesc pentru link dar de data asta nu imi dau seama daca am avut cu adevarat vreo contributie …
    Am insa documente despre Piata Confederatiei – Dorobanti

  • hm

    Înseamă că mulțumirile au fost preventive 🙂
    La partea a treia ai ceva?

  • bogdan

    cum suna numele manadelucru srl la constructia de langa biserica 🙂

  • Adelin

    Magazinul bulgaresc parca se numea Sofia si avea multe reclame BalkanTours in vitrina, alaturi de pasta de dinti Pmorin.

  • Alex One

    Pacat ca fotografiile caselor,ma refer la cele vechi nu sunt insotite de un mic istoric,gen Macedonski din prima parte, mai ales pe partea stanga dar si cateva pe dreapta. Pe locul blocului Perla exista Restaurantul Dorobanti cu gradina stufoasa iar in fata era o brutarie,am prins prin anii ’60 un soricel pe care l-am dus la scoala(Tunari) intr-o cutie de chibrituri si le-am speriat pe fete. Am luat-o si de la invatatoare si de la taica-miu,si avea o palma grea ! Am locuit in zona ,pe Stefan cel Mare,vizavi de Dinamo, din 1960 pana in 1978.

  • A.Paul

    Frumos articol !
    Îmi permit o completare păcătoasă (sau nostalgică) : Căderea Bastiliei e într-adevăr un nume de stradă inspirat, dat de republica populară. Numele anterioare au fost Cometei (pe hartă din 1930) și mai apoi Ion G. Duca (pe hartă din 1936). Republica a onorat totuși numele lui I.G.Duca, dedicându-i un bulevard, acolo unde îl găsim și azi.

  • Alex One

    hm, bine te-am regasit.Multumesc pentru neuitare. Mai bag,cand imi vine. Oricum felicitari pentru site. Interesant si educativ atat pentru cei care au apucat vremile trecute cat si pentru juniorii care eventual au
    curiozitati. Cum eu ma topesc dupa perioada interbelica posibil ca si cei tineri vor sa afle cate ceva despre Bucurestii anilor 50-60-70-8o’.Poate o sa scriu ceva despre perioada primei copilarii ,strada Fluierului,Biserica Matasari,Fabrica de dulciuri Delicia,Scoala Iancului, carciumile din zona ,Parcul Tolbuhin,Sfatul
    Popular,ii ziceam prepular,golanii stiu de ce,azi parca ceva Circa Financiara,pe Matasari Cinema Popular,azi Templu Masonic daca nu gresesc,Cinema 23 August,spre Gara de Est, fost Florida dupa cum imi spuneau batranii,Piata Obor,Restaurantul cu gradina Izvorul Rece,azi inchis, unde ma ducea tata cand veneam duminica de la cuplajele de pe “23”, unde plecam de la pranz cu supa gatita de mama in gat,cu tramvaiele la ducere ciorchine de microbisti care aveau in fata o placa “Meci” si care nu opreau decat la stadionul la care contribuise-ra si parintii mei cu munca “voluntara” ca si la Casa Scanteii, spre disperarea altor eventuali calatori. Chiar daca castiga sau pierdea Rapidu’ ,spritu’ era sprit, ca si siropu’meu,micii si felia de tort , se respecta obiceiul, etc.O noapte buna tuturor !

Leave a Reply to Adelin Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>