despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Vechi şi nou (variaţiuni pe aceeaşi temă)

scris de Ando

Tot încercând (zadarnic) să fac ordine prin fotografiile mele, am reţinut câteva având ca subiect diverse clădiri refăcute/transformate/recuperate în ultimii ani.

Întâi, am vrut să le postez sub formula “Aşa DA, Aşa NU”  dar m-am gândit că nu am nicio competenţă profesională să dau astfel de sentinţe tranşante. Pe de altă parte, ce farmec ar avea ele singure, fără un strop de… comentarii ?

Bursa Mărfurilor de pe Calea Rahovei-Uranus. S-a scris mult despre ea – de exemplu aici.

Mi se pare un lucru bine făcut şi poate fi  un reper “coagulant” pentru că eu chiar cred că zona respectivă, deşi acum e considerată marginală, are un potenţial urbanistic nevalorificat încă.

E de ajuns să amintesc, în acest sens, vecinatatea de elită a Palatului Bragadiru.

Metropolis Center, aflat pe Bd. Iancu de Hunedoara, la câţiva paşi de Calea Dorobanţilor. La fel, mi se pare o soluţie reuşită şi elegantă de refacere a clădirii vechii tipografii care arăta deprimant. Spaţiul s-a deschis iar imaginea, destul de anostă a zonei, parcă s-a mai luminat.

Hotelul Novotel de pe Calea Victoriei .

Este o clădire nouă care n-ar avea ce căuta în acest articol, adică la categoria “refăcute”. Problema constă în “apendicele” din faţa hotelului care vrea să amintească de vechiul edificiu al Teatrului Naţional  a cărui zbuciumată istorie o puteţi citi aici.

Sincer, nu-i văd rostul: decenii de-a rândul aici – adică în zona de la nivelul Căii Victoriei – din câte îmi aduc aminte, era doar un  monument modest, ridicat în memoria muncitorilor tipografi căzuţi în timpul grevei din 13 dec 1918. În spate: teren viran, iar pe laturi, adică pe strazile în pantă (Câmpineanu şi Matei Millo) se înşirau  tot felul de magazinaşe, ateliere etc.

Chiar dacă zona este deosebit de expusă şi populată, sunt sigur că puţină lume ştie şi face legătura între acest portic şi teatrul dispărut. Deci o combinaţie gratuită de stiluri.

Dacă tot suntem în zonă, să punem şi imaginea cu sediul Uniunii Arhitecţilor din România aflat pe colţul format de străzile Dem I. Dobrescu şi Boteanu, vizavi de fostul CC.

Este (din ce am mai citit) o soluţie discutabilă şi controversată. Mie îmi place şi doar preiau textul de pe plăcuţa montată pe una din laturile clădirii: “Sec XIX. Casa Păucescu, ulterior Legaţia Austro-Ungară. Fost sediu al unei direcţii a Securităţii în perioada comunistă, a fost distrusă în Revoluţia din decembrie 1989. Restaurarea din 2003-2007 (arhitecţi Dan Marin şi Zeno Bogdănescu) menţine ruina ca memorie a revoluţiei şi introduce un volum contemporan independent”.

La intersecţia străzilor Maria Rosetti cu Vasile Lascăr  s-a finalizat, nu demult, această clădire a hotelului Sarroglia al cărei parter înglobează elemente din vechea casă de pe colţ (pe Simply Bucharest mai anul trecut despre ea.)

Nu cunosc valorea istorică şi arhitectonică a vechii clădiri, deci nu ştiu dacă recuperarea ei, chiar şi parţială, este semnificativă sub aceste aspecte. Pot spune însă că, înainte de reconstrucţie, treceam destul de des pe acolo iar casa arăta rău, mai mult spre ruină. Deci, măcar din acest punct de vedere, e un câştig.

Pe str. Părintele Galeriu nr. 13 (cam la 20 de metri de intersecţia cu Calea Moşilor) se află această clădire şi ea destul de curând finalizată.

Nu ştiu cum arăta înainte. Se vede că, în partea din dreapta, s-a adăugat un corp dar, per ansamblu, mi se pare o recuperare reuşită, fără stridenţe.

În sfârşit, clădirea de pe str. Nicolae Filipescu pe care abia de curând am putut-o fotografia (ea fiind lipită de fostul sediu al ambasadei SUA, vă daţi seama de ce n-am putut s-o pozez mai devreme).

Greu de spus… Aparent, e aceeaşi problemă ca la hotelul Novotel.

Strict vizual, recunosc că îmi place acest gen de  combinaţii de vechi cu nou când nu sunt “forţate”  dar nu ştiu dacă, de exemplu în acest caz, “coaja” din faţa noii clădiri reprezintă, realmente, ceva important din punct de vedere istoric, arhitectural etc.

14 comments to Vechi şi nou (variaţiuni pe aceeaşi temă)

  • Dan

    La Bursa de Marfuri exista o adaugire in spate, ceva oribil cu panouri de plastic sau de sticla. Dar oricum zona respectiva ar merita mult mai mult; momentan e cvasi-depopulata iar putinii locatari sunt in special de etnie roma… iar restul latra si stau in grupuri pe strazi. Cine insa sa o puna in valoare, si cum, atat timp cat din spatele fostelor ziduri ruinate curg gunoaiele.

  • hm

    de ce eşti rău? şi-a făcut şi domn Mitică Dragomir hală de nunţi acolo. Ce – asta nu aduce valoare? valoareeeee… valoareee… valoare

  • Imobilul de pe str. Venerei (redenumita Parintele Galeriu) nu imi place deloc! Idem Maria Rosetti, idem Nicolae Filipescu.
    La fosta tipografie “Cartea Romaneasca” a iesit combinatia mai ok decat m-as fi asteptat. Totusi, este absolut condamnabil ca au sters vechiul frontispiciu cu litere art-deco pentru a scrie “Metropolis Center”.

  • Freesys

    Ai uitat de imobilul de pe Regina Maria de la nr 80 😛

  • florin

    Metropolis Center este singura cladire de acest tip care merita apreciata.Restul nu spun nimic,nici arhitectonic,nici istoric.Parca am fi intr-un episod din Star Trek in care echipajul de pe Entreprize,intalneste o civilizatie cu traditii si imbracaminte de secol XIV,colectia”foamete-razboi-holera”,dar care poseda nave interstelare,arme laser,disruptoare,motoare superluminice si alte gageturi de secol XXV,colectia ”bai pamantenilor sunteti niste tristi”.Cam tot orasul asta este asa:pretentii de secol XXI intr-o mansarda de secol XVIII.

  • legat de vecinătăţile zonei Calea Rahovei – Uranus, am tot căutat o istorie a clădirilor ce gazduie Academia Tehnică Militară, n-am găsit pe nicăieri…
    mă puteţi îndruma în sensul ăsta?

  • hm

    dragă boemule, ştiu că am căutat şi eu să aflu mai multe despre clădirile astea – pe care le socot printre cele mai frumoase clădiri ale Bucureştiului – dar… nu.
    Dacă aflu ceva, cu drag.
    Dacă ştie cineva – şi eu sînt curios!

  • hm

    Revin: tot ce am găsit despre clădiri e din cartea Bucureştii în date şi întîmplări:

    (1899) Începe construirea sediului Şcolii normale de institutori din Bulevardul Maria, proiectat şi executat, până în anul 1900, de arh Giulio Magni, în cărămidă aparentă, în stil neoromantic italian, de factură veneto-lombardă. Localul a devenit, ulterior, sediul Seminarului Teologic Central, până în 1950, când a fost preluat de Academia Tehnică Militară; se află situat pe Şoseaua Viilor nr. 81-83/Bd. Maria.

  • mulţumesc, e un început 🙂

  • cata

    HM,ti-ai facut lectia si de data asta,referitor la Seminarul Teologic Central.Ar trebui fotografiate cat mai bine,pentru ca in asteptarea unui nou cutremur mai tare,se vor prabusi.Dupa cutremurul din 1977,cred ca vreo 7-8 ani au fost sprijinite zidurile cu barne lungi de lemn,dupa care acestea au fost scoase,fara a se face consolidari- cel putin exterioare.Am gasit si o poza de pe la 1900.

  • hm

    poza aia vreau s-o văd…

  • florin

    ”Mentine ruina ca memorie a revolutiei si introduce un volum contemporan independent”.Fratzica,citatul asta se poate aplica multor zone din Bucuresti.Faza e ca ”ruina” nu prea rimeaza cu ”contemporan”!

  • hm

    rimează cu “arhitect”, “urbanist”, “primar”…

  • florin

    Mai rimeaza cu ”bani”,”multi bani”,”foarte multi bani”,”extaordinar de multi bani”!

Leave a Reply to boemul Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>