La episodul 300 al serialului nostru despre case căzute, am prezentat această clădire din marginea Pieţei Obor.
In intervalul scurs de atunci, brutăria de la parter s-a desfiinţat, iar clădirea a intrat în letargia specifică caselor fără un rost anume.
De curând însă, am remarcat o activitate susţinută de revitalizare a spaţiului de la parter. Din ce am aflat de la unul din lucrători, ieşit la o ţigară, se amenajează un fel de birt sau ceva gen fast food… rămâne de văzut.
De observat însă stilul ăsta păcătos (deja împământenit, specific românesc) de a trage ca de un cal mort de biata clădire, stil comun atât proprietarului cât şi chiriaşilor. Adică: o tencuială şi o spoială, doar jos la parter, nişte termopane (că astea se montează rapid), practic o nouă cârpeală făcută pe sponci, cât să pornească mai repede afacerea, ca să vină banii! Restul casei? Dumnezeu cu mila! Cât timp nu cade cuiva în cap o bucată de zid sau o cărămidă, e în regulă.
O mentalitate paguboasă, moştenită din naţionalizările comunismului, care a măcinat încet, încet acel concept sănătos al negustorului care locuia în aceeaşi clădire cu propria-i prăvălie.
Excelent surprins in imagini!
Din pacaet,ai dreptate ” Restul casei? Dumnezeu cu mila!”
Etajul superior al cladirii,fara a fi o capodopera de arthitectur, merita sa fie mai bine tratat.
Ce sa mai zicem de structura de rezistenta??
“concept sănătos al negustorului care locuia în aceeaşi clădire cu propria-i prăvălie.”
Conceptul se vede la turcul de vizavi de blocul meu, care si-a facut cladire cu patru nivele: la etaj locuieste, iar la parter este Cupotorulsi magazinul de paine!
@Cristian Ioan: Turcul de care spui, vine dintr-o ţară în care tot timpul, indiferent de regimul politic, proprietatea individuală a avut continuitate…deci e absolut normal să gândească astfel.