despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (262)

M-am săturat să înțeleg.

M-a ferit Ăl-de-sus să mă duc cu nervi la cumpărături; orice altceva mi-ar întuneca ziua, nu-i vina nimănui – așa că stau cuminte-n banca mea; aștept la rînd; dau „bună-ziua”; nu-i calc în picioare pe ăilalți, oricît de dobitoace se dovedesc a fi.

Dar, repet, m-am săturat să înțeleg.

Să-nțeleg, da – și că nu-s oameni deajuns, și că oamenii care-s nu stau degeaba; că oamenii ăștia care-s toată ziua de colo-colo-n magazin, ba-n depozit, ba la raft, ba la casă nu mai au chef și răbdare-n fața clientului.

Cum vine asta, să ajungi s-alegi coada mai mare, fiindcă știi că vînzătorul de la casa cealaltă e nesimțit? Cît poți să-i faci scandal și să-l reclami? Cît să ceri să se deschidă înc-o casă, atunci cînd oamenii șed ca vitele la coadă? Cît să mai aștepți ca magazinele „Kaufland” să facă ceva pentru ca la casele-n regim „self-service” să nu mai fie nevoie de asistența unui angajat pentru scanarea mai multor exemplare dintr-un articol?

De ce trebuie s-ajungă cumpărătorul să cunoască toate nepricopselile magazinului, doar pentru ca să poată pleca acasă cu nervii neterfeliți – e un mare mister.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>