O droaie de mici fapte ce-ntregesc imaginea Capitalei de la-nceputul anilor ’40. Lipsa mijloacelor de transport auto – era, totuși vreme de război și camioanele și autobuzele particulare participau, de voie, de ne-voie la efortul comun – făcea ca societate de distribuție a carburanților să-ncerce alimentarea stațiilor din oraș folosindu-se de rețeaua de tramvai existentă.
Altă încercare? Tot cu tramvaiul, pe vreme de noapte, să se asigure aprovizionarea piețelor. Ideea revenea, 40 de ani mai tîrziu – în vremuri pocite și grele din alte motive -, cînd s-au improvizat troleibuze pentru transportul bunurilor. „Circul foamei” din Pantelimon avea linie de tramvai, cică tot în ideea aducerii mărfurilor pe șine (care mărfuri, în penuria anilor ’80, ați zice?)
Succesul incontestabil al noilor pasaje inferioare din partea de nord a dat naștere unor frumoase planuri: căile ferate dinăuntrul Capitalei ar fi avut șansa să mai fie operaționale dacă s-ar fi construit pasaje asemănătoare la Cotroceni, Rahova și Colentina. Dar, fiindcă sistematizarea avută în vedere-n anii ’30 socotea că liniile astea oricum ar trebui mutate mai spre periferie, nu s-a mai complicat nimeni.
Cine se gîndea că bazinul „Lido” ar fi putut deveni sală de spectacole, că Radio-difuziunea s-ar fi putut construi la Triumf, că ideea de-a avea ditai spital la periferie n-a fost o toană recentă?
Că… idei au fost… au fost mereu?
Că legătura dintre corpurile depărtate ale spitalelor se putea face, convenabil, subteran? Filantropia, de asemenea, a folosit sistemul atît de simplu.
Că-n Ferentari fusese un pod?
… și că sincronizarea ceasurilor publice… mergea ceas.
Sursa – colecția „Gazeta Municipală”
listă de articole selecționate din presa vremii – aici
Da, eu am prins pentru o scurtă perioadă (cred că prin 1966-67) un tramavai cu remorca special amenajată pentru transportul legumelor şi zarzavaturilor de către producătorii care veneau din sudul oraşului la Gara Progresul şi-şi descărcau, apoi, marfa la Piaţa Progresul pe Şos Giurgiului. Ţin minte că vagonul remorcă avea două uşi mari glisante pe centru.
Bine ca nu au mai daramat Hanul lui Manuc, Hala Traian si nici bazinul de la Lido … Pacat ca nu vad unde s-a facut extinderea Witing …
Pentru marea majoritate, tot ceea ce este în jur este luat cu seninătate de-a gata. Este foarte interesant să fie cunoscută frământarea ideilor și a deciziilor luate. Pe de o parte, se poate aprecia tradiția a ceva anume, ce s-a păstrat cu efort, spre exemplu cum o clădire a parcurs anii, prin ce pericole a trecut și cum s-au născut planurile și realizările pentru ceea ce este atât de evident acum.
Apropo, știați că și coana Leana a ținut morțiș ca Hanul lui Manuc să dispară? (3 martie 1986)- „De ce se mai păstrează Hanul lui Manuc? Nu vedeți că această construcție urâțește întreaga piață?”. Sau se cunoaște că pe spațiul verde de lângă Spitalul Colțea (unde este acum părculețul cu vioara spartă) Ceaușescu ținea morțiș să se construiască un bloc turn de locuințe de 60m înălțime (!), cu spații comerciale la parter și etaj? Vă dați seama cum ar fi arătat acea zonă, și ce mare a fost glonțul care aproape ne-a făcut freza? Volumetria și arhitectura blocului turn trebuia să fie astfel concepută încât să anihileze prezența Hotelului Intercontinental „care este foarte urât”. (Informații obținute din cartea lui Const. Jugurică – Memoria carnetelor cu însemnări (foarte rară). Unul din arhitecții șefi ai lui Ceaușescu care și-a luat notițe de la aproape toate vizitele de lucru ale cuplului prin șantierele Bucureștiului. Te apucă groaza când îți dai seama ce vroia să facă din București. Când mai treceți pe la Universitate, vă rog să vă imaginați cum ar fi arătat un monstru de bloc îndesat acolo.
NU, nu stiam!
Multumim!
Transportul cu tramvaiul a legumelor şi zarzavaturilor la piete nu mi-l amintesc, este clar ca s-a petrecut doar pe o scurta perioada!
Dar imi amintesc, in cenusii ani ’80 (86-88) de troleibuzul adaptat pentru transportul marfurilor: alimentat din accumultaori cu Pb, se taraia cu o viteza de melc!
Nu stiam ca Tovarasa ADI vroia ca Hanul lui Manuc să dispară, insa numa mira de loc.
Hala Unirii cuma disparut?
Iar dupa “jos porcaria!” la Sfanta Vineri si disparitia spitalului Brancovenesc, orice era posibil.
In schimb, am amintesc bine ca Hanul a fost renovat prin 1970, pina atunci nu stiam de el.
A devenit foarte popular dupa cantecul lui Mircea Vintila, pe versurile lui Paunescu!