scris de Ando
Ce tristă ironie! O clădire interesantă care supravieţuieşte (nu contează cum), împreună cu cocheta vilă vecină de la numărul 95, la asaltul frontului de blocuri socialiste ca să ajungă, de mai multă vreme, în această stare deplorabilă de abandon. Noroc cu vegetaţia abundentă care o ascunde aproape complet privirii, în sezonul cald. Iar bomboana de pe colivă e prezenţa acelei jalnice spelunci, lipită de gardul de la stradă.
comentarii