Ce uimește în continuare, în orașul ăsta pe care-l credem mereu de nefolosit, nu e că „se-ntîmplă”.
Fiindcă mereu se-ntîmplă ceva care ne dă peste cap: ne-am obișnuit; înghițim; înjurăm și ne ducem la treaba noastră.
Uimește, însă, că atunci cînd „se-ntîmplă”… se și rezolvă!
Ia, uite aici coadă de tramvaie – zeci de tramvaie, cale de aproape două stații; ai zice c-așa rămîn toată ziua. Aș! Un sfert de ceas mai tîrziu, defecțiunea se reparase și nu mai era nici unul.
comentarii