Revenim!
Încep cu o rablă, fireşte; dar nu cu una bucureşteană. Dragoş Bora mi-a trimis cîteva poze triste din Bacău – cu o maşină din care nu a mai rămas mai nimic…
este un DKW 3=6. Serios – aşa-i spune; nu mă-ntrebaţi de ce. DKW a fost una dintre mărcile vechi de automobile ale Germaniei şi este fondatoare – alături de Audi – a concernului Auto-Union. De la DKW a moştenit fabrica est-germană IFA motoarele în doi timpi; după Război, fabrica veche DKW a rămas părţii sovietice şi vest-germanii şi-au construit alta. Modelul DKW 3=6 s-a produs prin anii 50; iar pe la începutul anilor 60 s-a vîndut sub marca Auto-Union. De fapt, cred că a fost produs şi în Germania Democrată. DKW şi Auto-Union au ajuns apoi să fie preluate de Volkswagen şi doar marca Audi s-a păstrat…
… săraca, săraca maşinuţă.
Ne-ntoarcem în Bucureşti, unde Ando s-a uitat un pic sub prelata care ascunde un Mozvici:
Este un Moskvici 402. Sovieticii l-au fabricat de prin 50-şi ceva pînă prin 65.
Tot o maşină sovietică urmează – şi tot pozată de Ando. O Volgă:
… de fapt, după cum vedeţi, sînt chiar două Volgi. Volga era un model mult mai luxos şi spaţios decît amărîtul de Moskvici. Modelul Gaz 24 s-a lansat în 1968 şi copia fără ruşine liniile limuzinelor americane.
N-ai ce să mai zici. Din 1968 şi pînă mai anu-trecut, ruşii au construit aceeaşi şi aceeaşi maşină. Au mai împodobit-o cu vreo mască nouă de radiator – dar la asta ne pricepeam şi noi. Maşinile din poze trebuie să fie de prin anii 90.
Dacă vă uitaţi în prima poză cu Volgă, vedeţi lîngă ea ceva interesant – asta:
… este un Ford – şi un alt exemplu ca să argumentez că Ford a făcut multe maşini urîte. Modelul este un Taunus 17M. Au fost atîtea maşini din seria Taunus, că nici nu le ştiu; ăsta ar fi de prin a treia generaţie, cred. S-a fabricat la sfîrşitul anilor 60:
… acuma, că mă uit la el ca la o specie dispărută, nu mi se mai pare nici urît, nici frumos. Mi se pare o amintire doar…
Să mai vedem un Ford! Dintr-altă serie de legendă: Escort.
Escort s-a fabricat de-a lungul a mai bine de 40 de ani. Nu a fost niciodată frumos, dar a fost fiabil şi accesibil – ceea ce e mare lucru. Fireşte, poza e de la Ando; şi Fordul e din a doua generaţie de Escorturi, de la sfîrşitul anilor 70.
Ca să nu ziceţi că n-am făcut şi eu ceva pentru articolul de azi, am ales – dintre pozele mele – un Mercedes 220. Dar ce Mercedes! Probabil că cel mai frumos model construit vreodată:
Noi îi spunem acestui model – colocvial – bot de cal. Blocul dreptunghiular ar farurilor face toţi banii. M-am întors şi-am făcut o poză şi la stopuri, ale căror forme dinţate… crenelate – nu prea ştiu cum să zic – au fost un simbol al mărcii pentru zeci şi zeci de ani:
Maşinile astea vin de pe vremea cînd Mercedesul era Mercedes – şi nu merţan. Ando nu s-a putut abţine şi a fotografiat un coupe – un 280 – din acceaşi serie, a botului de cal:
Seria s-a fabricat de la sfîrşitul anilor 60. La mijlocul anilor 70 Mercedes, păstrînd liniile generale ale caroseriei, vine cu o maşină nouă – şi tot cu o identitate puternică: Cobra.
… şi de data asta, designul farurilor este excepţional. Cobra a fost o maşină ţapănă, o maşină frumoasă, şi una dintre ultimele maşini fără moarte construite în lume…
Cobra s-a fabricat pînă la mijlocul anilor 80.
(alte maşini – aici)
Ultima traversare a Cartierului Evreiesc am facut-o in vara lui 1984 intr-un Mercedes 220 ,diesel,crem,intr-o stare exceptionala la aceea ora,spre deosebire de cartier,care incepuse sa arate destul de paraginit,urmare a imbatranirii sau emigrarii populatiei evreiesti si inlocuirii acesteia cu tigani.
La capitolul “fara moarte” merita pozat si un E30 .
cam da.
ajungem şi la bmw-uri!
Da, Taunusul ala mi-l aduceam si eu aminte. Culmea e ca in toate cautarile de imagini cu Taunus nu prea gaseam imaginea acestui model cu farurile mari si aproape eliptice asa cum mi-l pastram eu in memorie. E cu arcuri lamelare pe spate cumva?
Cu botul de cal am avut privilegiul sa ma si dau o data. Din pacate avea un asemenea joc in directie ca tare frica mi-a fost ! :))
lamelare, da.
Cu bot de cal nu m-am dat, dar am încercat o Cobră coupe – splendidă maşină.
@adrian : Volga de culoare deschisa si Taunus-ul au acelasi proprietar ; la momentul fotografiei, el lucra de zor-dupa cum se vede-la reconditionarea Taunus-ului.Din pacate, parcarea unde le tinea a fost dezafecatata si nu stiu unde l-a dus. Volga, in schimb, arata foarte bine si circula frecvent cu ea.
HM : te rog sa nu uiti ca ai primit un cadou de la Raiden , adica
o Volga “rechin” fotografiata de el la Constanta
http://www.rezistenta.net/2011/08/constanta-update-2011.html
( tin sa va spun ca in octombrie era tot acolo 🙂
Ce vorba mare: cand Mercedes-ul era Mercedes nu mertan !!!
Mercedesul din penultima fotografie,putea fi vazut cu ceva ani in urma in zona de “fitze” de pe Radu Beller,avand in geam anuntul ca se vinde.Masina este evident reconditionata,insa reconditionata de un profesionist(cand am vazut-o era ca iesita din fabrica).Mercedes a fost prima firma care din cauza calitatii masinilor sale era sa dea faliment;nu ca azi ar face lucruri proaste.Taunusul e mortal.
nu, n-am uitat de cadouri!
Coupe-ul cam tot pe acolo îşi face veacul.
Mie imi pare rau ca n-am mai vazut nicio Warszawa sau Pobeda, nu stiu care ca semanau al dracului de tare. Imi amintesc de una din copilaria timpurie, d’aia 🙂
@Ando: trebuie sa fie destul de pasionat si cu resurse omul cu pricina. Eu sunt un atehnic mecanic din pacate … Altfel as fi facut tot posibilul sa-mi salvez Oltcitul ca mult am tinut la el. Chiar daca, cu incepere din 1984, avea 178.000 de km :))
Ultima Varşavă era pe undeva prin spatele Ambasadei Americane, mai anii trecuţi. Pobede mai sînt vreo două, recondiţionate – mai mult sau mai puţin reuşit.
@Adrian – Pobeda era din topor si avea spatele rotunjit,ca VW Beetle iar Warszawa avea portbagaj,precum Dacia 1300 si era mai finisata,putin mai stilata si din cate imi aduc aminte era chiar mai mare decat Pobeda.
au fost şi Varşave hatchback, exact ca Pobedele. Şi breakuri. Şi pick-upuri.
Revin pentru ca m-au impresionat mult de tot fotografiile de la Bacau.In primul rand, faptul ca, totusi, masina aia a rezistat atata incat s-o poti recunoaste… Pe de alta parte,tin minte clar ca prin Bucuresti circulau prin anii 60 asa-zisele “IFE” si am gasit aici explicatii si poze mai detaliate:
http://en.wikipedia.org/wiki/File:IFA-F9.jpg
Chiar tipul asta circula prin oras.
Tot pe site-ul asta am revazut si alte modele de automobile si autocamioane care au circulat frecvant in Romania(era si normal in conditiile politico-econimice din acea perioada),iar de motocicletele Simpson si MZ ce sa mai vorbim…
Ce ma surprinde: cativa ani dupa revolutie, s-au adus masiv autocamioane
din astea :http://en.wikipedia.org/wiki/File:W_50_L_Blau.jpg
din Germania.
Deci nu a trecut asa de mult timp si au disparut, sau- cel putin eu- nu am mai vazut vreunul de ani de zile!
@Adrian: ce-a fost si cu Oltcit-ul asta ! i-am spus eu lui HM ca in curand n-o sa mai gasim Oltcit-uri sau Dacii 1300 pe strazi, deci trebuie sa facem foto-provizii pentru nepoti 🙂
Eu vad zilnic-spre serviciu-unul care este, clar, utilizat
(cand plec, nu mai e acolo) si este foarte bine intretinut.
Nu sunt specialist, dar mie mi se pare ca dpdv silueta exterioara, Oltcit-ul
( ma rog, Citroen-ul de baza) a fost oarecum in avangarda hatchback-urilor.
Cobră coupe galbena, tot pe Radu Beller:
https://picasaweb.google.com/104023661118336809164/November282011
Ando, că tot am uitat să-ţi răspund. Ifele alea, camioanele, au fost folosite… pînă cînd au căzut. Nu erau ele de noi oricum. Chiar ieri am văzut unul funcţional.
Erau frumoase… le ţin minte pe alea portocalii care măturau străzile… “Păstraţi curăţenia oraşului”
Dragoş – poza nu-i acolo!
Da, scuze, parca facusem albumul ‘public’! Acum cred ca merge.
se vede acu’
şi e de văzut 🙂
In primul rand felicitari! Ai depus o munca titanica.PE MINE M-AR INTERESA LA FIECARE MELODIE SI …ACORDURILE . M-ar ajuta foarte mult.Multumesc!
“Ford”-ul Taunus e prin zonă, sub o prelată.
<> nu am mai văzut-o de anul trecut…
Volga… dar am să mă mai uit printr-o parcare.
Cu “Ford”-ul am o poză.