despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

eu zic să facem pace

Deunăzi eram prin josul Mitropoliei: Principatele Unite, Șerban Vodă, Enăchiță Văcărescu – știți.

Uimitor pentru bucureșteanul pesimist, iată pe-aici bucăți întregi de stradă unde toate – dar toate! – casele vechi îs renovate frumos, trăgîndu-se-n sus una pe cealaltă. Da, iată c-am ajuns și la asta.

Nu-i nici o îndoială: e un proces pe care-l întîlnim în tot orașul și care merge mai departe, natural; și e la fel de natural ca nici orașul să nu stea pe loc, așa cum nici nevoile oamenilor n-o fac.

Cred, deci, că e vremea să fim mai îngăduitori cu micile excese imobilare: plombe, înălțări, adăugiri. Nu spurcă nimic, pînă la urmă – și la sfîrșit, cînd întregul cartier se spală la față, nici n-o să mai pară… excese.

Mai degrabă să fim în continuare severi cu renovările terne, mediocre, ce acoperă detalii, finețuri. Aici se strică Bucureștiul.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>