Deunăzi eram prin josul Mitropoliei: Principatele Unite, Șerban Vodă, Enăchiță Văcărescu – știți.
Uimitor pentru bucureșteanul pesimist, iată pe-aici bucăți întregi de stradă unde toate – dar toate! – casele vechi îs renovate frumos, trăgîndu-se-n sus una pe cealaltă. Da, iată c-am ajuns și la asta.
Nu-i nici o îndoială: e un proces pe care-l întîlnim în tot orașul și care merge mai departe, natural; și e la fel de natural ca nici orașul să nu stea pe loc, așa cum nici nevoile oamenilor n-o fac.
Cred, deci, că e vremea să fim mai îngăduitori cu micile excese imobilare: plombe, înălțări, adăugiri. Nu spurcă nimic, pînă la urmă – și la sfîrșit, cînd întregul cartier se spală la față, nici n-o să mai pară… excese.
Mai degrabă să fim în continuare severi cu renovările terne, mediocre, ce acoperă detalii, finețuri. Aici se strică Bucureștiul.
comentarii